* Dacă vezi Timișoara, mă mai poți suna seara — vei afla că-s, de fel, ba- salt pe becuri de Elba. Vei citi Gheorghe Lazăr, vei fi Fructus pe puzzle și vei ști cât de chill s-a trezit noaptea la ILSA. * Azi unde ne sunt tobo- Șari-Neni, când obo- sesc fetele cele bi- ne …
câte lingouri, doamne, a folosit fierarul Câte lingouri, Doamne, a folosit fierarul, Spre-a făuri verigheta cea plină de karat? Un munte de ceahlăuri, pe care l-au urcat, Numai veleitarii, sisifi precum viesparul, Dar piscul, Hefaistos, viclean l-a meșterit, Ca alpinist să-l urce numai calofilia, Bătând pe nicovală desfrâul, dar vipia, A-ngălbenit despotic inelul mult dorit, …
*** Tocmai ai rupt din mers o creangă albă de măr ca să-ţi aduci aminte de atâta lumină în care tot umbli fără tihnă cu un aer vag stânjenit c-un zâmbet ascuns aidoma unui pelerin ce-şi urmează când umbra când vedeniile sfinte ori doar păşeşti pe urmele bătrânului vagabond din cartierul copilăriei – bolborosea mereu …
poeme de odinioară Prima invocaţie Hai cu mine, iubito, ţi-am zis, cu glas păcătos, Hai acolo unde raiul e răvășitor de frumos. Hai cu mine unde poţi sta dezbrăcată și pură, Ocrotindu-mi rănile cu o diafană armură. Hai cu mine, lasă-ţi pletele să mă adie, ușor, Ca un cântec șiroind din arbori de dor. Hai …
Vis Am visat că, în mâini, frământam întunericul din mine. Doamne, ce frig îmi era. Eu vreau Tu chiar mă vrei, dorință, să mă subjugi ca pe un sclav? Eu vreau doar poezia, de care sunt bolnav. Vers Șarpele – această vietate alunecoasă ca o idee… Adie Sunt vagi veneții trecătoare pe mări și parcă …
de demult… Iernile de demult mă iubeam doar pe mine Ca pe-un lucru de preț Zăpezile se topeau pe trotuarele încă fierbinți De amintirea umbletului meu Străzile, înțesate de lume, îmi erau pustii, Felinarele se albăstreau la-ntâiul îngheț, Îmi înfășuram fularul,ca pe un șarpe Încălzindu-se în sângele meu – Durere încă mănoasă – Nu-ndrăzneam nici …
esenin în viaţa anterioară purtam o căciulă mare cu urechi pentru că trăiam undeva unde era foarte frig eram un mujic trist şi sărac care muncea din greu pe pământurile Mamei Rusia şi aveam mâinile pline de bătături de la coarnele plugului cred că într-o zi de acolo din imensitatea glodului l-am zărit pe Esenin …
CEL CARE Cel care locuieşte scorbura unui agud, scrie pe nisipul umed, aproape lichid, C-a fost s-au n-a fost în Ubud, oraşul cu femei ce dansul ţi-l deschid – Şi fiindcă n-am ajuns acolo în Ubud, scriu versuri pe frunze fără rost, de vânt furate, storcând verdele crud prin râpa zbancului în care am fost …
Psalm Doamne, Mi s-a umplut sufletul de Mării – De la o vreme Toate Măriile evlavioase Vor să-și nască Hristoșii La maternitatea din sufletul meu. Cu smerenie vin și te-ntreb, Doamne: Cum ai putut să ridici În mine această imensă clădire Fără ca eu Să nu fiu în stare să văd Nici sacii de ciment, …
Sincron să ieși din pădure și brusc să vezi întinsul câmpului să fii liber printre șopârle ascunse și găuri de șarpe – spaimele nopții în vis să vezi frunzele mișcate în aerul cald și ochii lupilor din marginea pădurii să stai pe malul abrupt pândind firul de apă subțire, să nu te mai poți întoarce …
Scrisoare către Tată Tatăl meu care-ai trecut prin nouri lasă-mi tăcerea ta bunătatea și simplitatea nervul de a fi același altcumva lasă-mi bucuria zilelor duse în frumusețe anonimă și întristarea fără gînd aici cuvîntul nu-mi ajunge și totuși este-n mine Ora exactă Doamne, cîtă precizie pentru nașterea mea cineva a pus în mișcare rotițele de …
„Omul care râde“ Cum să știu eu ce-i în Univers dacă nu știu ce-i la doi metri sub picioarele mele! Cu atât mai perfectă-i ignoranța Cu cât e mai adâncă. Vedeți spânzurătoarea aceea de acolo? În ea voi atârna dacă nu recunosc că ignorața este Regele Lumii! Dar înainte voi intra în închisoarea ei, voi …