Versuri de Gela Enea

citește, semnează și… taci

1

n-am provocat eu spasmele nopții/atacul cu drone

criza mondială

în schimb am provocat

ziua de 14 ianuarie/ora 5 dimineața

joia aceea am fost

contracția cerului în patru litere: gela

atât de neputincioasă că fiecare sentiment

privit cu atenție

acum pare vopsit la-ntâmplare

kitsch

2

tentația suflă din trompetă

ridică-te

încă mai e loc în muzeul literaturii

la parter/cum deschizi prima ușă

3

ai stat frumos la coadă?

am stat

clasicismul te-a scos din rând?

m-a scos

te-ai adresat politicos: dați-mi voie să trec?

m-am adresat

ai cărat în spinare orchestra?

am făcut-o și pe-asta

acum de ce plagiezi ușor cu pianul pe scări?

pentru că ar trebui să știi

scările-alea duc într-un singur loc

4

spui

despre marea candoare a iernilor de altădată

cu zăpezi/din care

oricâți oameni ai fi clădit

ele nu se terminau

decât în primul țipăt al primăverii

abia atunci oamenilor reci

li se topea inima

mult mai țineau zilele de post dar și mai mult

zilele când te rugai

Doamne Tu trebuie să mă iei la timp

5

bunicului i-au plecat mințile înainte să plece el

au luat-o-n față au încurcat drumurile

tata

a fluierat toată viața printr-un gât de sticlă

până s-au întors sunetele în gâtul lui

borțoase și puse pe fapte

6

mie să nu-mi faci una ca asta

7

am simțit că Lui îi era milă

am văzut chiar mila primprejul casei noastre

un iepure mic

păștea trifoiul bunicului

și bea din budana tatălui meu

8

poate ce spun nu înseamnă nimic

sunt displayul unor halucinații

opriți-mă până când iepurelui

nu-i plesnește fierea

în el

nu se umflă trifoiul

și budana

nu sună a gol l