Printre vânătorii de orbi
1.
Legea e crudă în lumea celor care văd:
numai orbii îi conduc pe orbi
mi-e martor Pieter Bruegel cel Bătrân
haita îl apără pe lup
corb la corb nu-și scoate ochii
frica – orbește
în lumea celor care văd au apărut vânătorii de orbi
nu se știe cine-i alege:
au ei trei ochi? poartă ochelari cu dioptrii?
pot ei hotărî de la câți orbi începe orbirea?
2.
Plângerea lui Row, orbul
„El, savantul cu dioptrii, Ernesto Sabato,
vânătorul de orbi,
ne numește „uzurpatori“, „reptile ale Infernului“,
el, care scotea în copilărie ochii pisicilor și
ai păsărilor,
crede că ochiul e un „sex“, un „vulcan de carne“,
un smârc, o peșteră cu pereții scobiți de soboli…
S-a întrebat, el, vreodată, unde sunt cei care văd,
de ce nu este nici unul lângă orbii lui Bruegel
când se îndreaptă spre prăpastie?…“
3.
Te-am văzut, Doamne,
cu o mie de litere te-am văzut când am scris
până ce ochii mi-au sângerat,
de o mie de ori mi-au sângerat doar cenuși.
Asta nu văd vânătorii de orbi
jarul Ochiului Orb poate păstra ceea ce a văzut,
adânc, sub cenuși,
precum giulgiul i-a păstrat Mântuitorului Chipul
Glorios.
Iau de bune cuvintele tale, Jose Saramago
„…Cel mai rău orb este cel care n-a vrut să vadă…“
4.
Cântecul harpistului, azi
Nu sunt un bun Orfeu
m-am întors și am văzut femeia care mă aștepta
într-un ungher:
„– Dacă aș scotoci cu mâna în ochiul tău orb,
aș putea lua broasca râioasă din scorbura lui
să o sărut? Un sărut te poate transforma
într-o prințesă…?“
5.
A doua plângere a lui Row, orbul
Când dibuim drumul singuri
vânătorii de orbi nu ne atacă
ei se reped doar la cei care văd, care ne iau
de mână ca să putem trece strada
„Mila orbește“, zic
l-au citit pe Elias Canetti și utilizează „orbia“
doar ca posibilitate „din care trăiesc cei care văd“
6.
Ochii orbi duc tot grundul lumii:
umbra putrezită a lui Dumnezeu, jalnica lui
tăcere mocirloasă cu reptilele coșmarelor,
cu pietrele Infernului pe care vânătorii de orbi
nu le văd
nu văd nici liliecii atârnați de tavanele peșterilor
care au început să scâncească
„oare e nevoie de ochi pentru orbire“?
7.
Din Cântecul harfistului, azi
„În timp ce îmi păzesc propriul ochi orb
eu, poetul și cenușile lui sunt una în timp ce scriu
în Cântecul harpistului
Ficțiunile mele sunt țăruși care-mi țin pleoapele
ridicate
să nu adorm, să nu se-nchidă ochiul…“
8.
Rușinat, zdrelit de privirile cu unghii ale celor
de pe margini
un orb trece strada
ridică bastonul alb
ca și cum cel care se îneacă mai poate ridica
mâna din vâltoarea râului –
Trec oameni cu ochii căprui, cu ochii verzi, cu ochi
negri și cu ochi limpezi, albaștri,
Dumnezeu privește, cum zici, Jose Saramago,
Dumnezeu poate vindeca orbul
dar nu poate vindeca orbirea
9.
Vânătorii de orbi văd și ei bastonul alb
dar nici călăuzirea orbilor, nici vindecarea paraliticilor
nu e prioritatea lor
Ei stau lângă ochiul orb
cum altădată stăteau soldații lângă crucea cu Iisus:
nimic nu se ridică de sub cenușile sub care
ai lăsat jarul cu care Te-am văzut
nici un înger
nici fiarele Apocalipsei
Dumnezeu tace și sapă până la suprafața lutului
și dacă cineva are noroc îl aude cum zice:
„Cârtițele nu au o Maica Tereza a lor
să le conducă prin gloduri,
nici liliecii nu au un sfânt care să-i învețe
să stea pe stâlpi, la răscruci…“
10.
Bufnița n-a spus nimic
cârtița n-a spus nimic
nici liliecii n-au spus nimic
iar în poemele mele cuvintele se țin, unul lângă
altul,
precum se țin de mână orbii lui Bruegel:
bat cu ele în pereții Ochiului Orb
ca și cum toți morții ar începe să bată
în scândura sicrielor
Dincolo, Dumnezeu scoate cuiele cu un clește și
mă privește prin gaura lor
dacă am noroc va auzi Cântecul harpistului care
sunt
„Osana, strig sau cânt,
Cuiele din sicrie sunt una cu piroanele din palmele
lui Iisus,
cum eu sunt una cu cenușile ochiului meu orb –
vânturile din tabloul lui Paul Klee nu s-au pornit
Angelus Novus încă n-a întors capul spre ruine
să vadă cum cenușile lor sunt spulberate de vânturi
a căror împărăție nu va avea sfârșit…“