Toate lacrimile noastre
sînt de acum
o băltoacă fără identitate
o apă sărată
un ADN fără glorie
„nămolul din care vom face
un vas mai încăpător“
– puteam mai mult
Spune tu
Cu cîte trenuri ar trebui
Să ne întoarcem în trecutul nostru?
În cîte corăbii am putea
Să ne ascundem
Părul lăsat în frizerii?
În fiecare cîrciumă
În care mi-am desfăcut viața
de acum se află un drapel
abandonat
în numele celuilalt:
„o pisică a destinului“
cum ziceau grecii
„un tigru care nu a existat“
un pahar din partea casei
spune tu:
Vine seara peste principii
Și întunericul este
Un nămol mai încăpător