*** la urma urmei mare lucru să spui poezia m-a condus la Dumnezeu și să fie adevărat. nu e meritul meu, nici nu se vrea neapărat mai mult decât a-’ntâlni o firească deci grea în toată grația sa mirare de trandafir în aer de cimitir când te duc pașii vara într-o margine de sat – …
cineva ne-ndeamnă să uităm i-am așteptat cu mâinile legate și călușul în gură cu ochii arși și cuvintele înghițite pâine și sare nu mai aveam fuseseră duse departe în răsăritul de unde ne veneau întunericul frigul și moartea în celule înghețau zilele și nopțile anotimpurile unul după altul în gropi comune se albea pământul precum …
Numele Mi-a obosit numele! L-a ajuns trecutul din urmă. Cataloage de școală, acte de stare civilă, diplome, procese-verbale, coperte de cărți, fel de fel de pomelnice, trăgând prin toate după el umbra grea a sfințeniei cu care a ieșit din cristelniță. Să-mi fi dat și mie măcar o fărâmă! Eu i-am dat lui o droaie …
Bocancii Pe vremea când comunismul părea infinit îmi ieșeau degetele afară ca la Magritte prin bocanci – fiindcă adolescente și impetuoase ele creșteau peste noapte cât altele-n șase zile iar cizmarul din sat nu mai prididea să mi-i petecească (cocoșat peste o mică nicovală chiar pe podea adăugând bucăți de la alți bocanci sau chiar …
Acordeon abandonat mi-au mai rămas puține lucruri de spus le țin într-un buzunar mic niște monede ieșite din circulație (nu mai am nimic de cumpărat) puține asfințituri fără explicație puține văi în care am aprins focuri ar trebui să mai scriu ceva ce să nu se mai poată tipări ca un diagnostic indescifrabil pe care …
Scrisoare lui Marian Drăghici Cînd ocolești lumea, lumea te ocolește așa cum fac trecătorii cînd întîlnesc în cale o uliță plină de cîini, pe acolo nu trece nimeni, iar urmele lui Dumnezeu sunt adînci doar pe fața celui care se teme să nu se întîlnească cu El, deși îl caută doar prin cărțile pline de …
Spui Spui? Sau arăți? Datorii. Împrumuturi. Noi plăți. Poate că Asurbanipal să fi știut răspunsul urmărind pe hartă contururile unor țări de curând cucerite pergamente deja zdrențuite ale unor fantasme. Și totuși dacă desenezi ceea ce nu se poate descrie, cine-i de vină? Cine mituiește realitatea ignorându-i plasma curgând hialină tabuurile și tablele legilor ascunse-ntr-un …
Poetul bătrân și portocala N-am fost cel ales dar s-a întâmplat să primesc din haosul stelar darul senectuții îngăduit de hazard până când? până unde? Acum un om bătrân s-a culcat în mine. O, tu nou venit nu mi-ai bătut în poartă apă și pâine ți-am dat și nu te cunosc. Acum tâmpla mea tot …
Rugă pentru cei rămași Scriu asta din mijlocul tăcerii, când pereții au început să se apropie de mine. Îmi simt umărul ca o ușă care se deschide lent, prin care intră lumina, tremurând. Am visat aseară un oraș din carne, unde fiecare stradă era o rană în vindecare, iar oamenii se țineau de mână ca …
Brânduşe de toamnă Da, o să spună, l-ai citit pe Apollinaire! Însă eu: aşa-i, dar le-am văzut mai întâi când eram copil, cu vacile la păscut, fără să ştiu că-s otrăvitoare. Brânduşele doar pâlpâiau, scoţând din întunericul verde curioase, uimite capete violete, cu foarte subţiri, sfioase fire de soare. Nici cu cearcănele viorii ale mamei …
Ani! In memoriam Mircea Tiberian Anii scurși macii pierduți luna cu pieptul scobit cuvintele ca niște delicte declicul unei spovedanii în neantul ganglionilor viața în si bemol având de răzbunat jigniri ancestrale o inimă tare puternică precum nașterea elegantă ca moartea a devenit acum un parc tematic peste care se opintește praful de gargui stenografii …
lucianogramă. De Sfântul Dumitru Motto: Izvorâtor de mir, Dimitrie Cantemir Departe dus, cu nostalgii de Sus, privesc cu ochii lui Iisus într-un ceaslov de Școală bizantină Diac sedus pe Drumul de Mătase îs un exilat latin, c-un șoim hindus pe umărul dinspre Apus Sunt semn de carte în Larousse