Ultima scrisoare a lui Eminescu Sunt ca frunza salciei cînd se-apropie iarna, sărac și uitat, dragă doamnă, ca un cîine pe stradă în faţa abatorului plin de casapi flămînzi, nu-ţi pot întinde mîna, pentru că s-ar rupe ca o floare fragedă în mîna unui copil care nu știe să o numească dar o ia ca …
Icoane de toamnă Cu totul altfel decât țăranul care a tras în sus de răsaduri ca să crească mai repede, dar le-a găsit mai târziu veștejite, toamna împinge zilele înapoi în micimea lor iar eu mă bucur că sunt mai încete și își păstrează rădăcinile-adânc în pământ. Doar mările au același ritm, câte-un val mai …
lui Marian Drăghici pantofii De trei ori au înconjurat pămîntul pantofii pe care i-am primit cadou de la tine, doar ieșind din casă pînă la piaţă, pe la Curtea Veche, pînă la Coșula, asta de nenumărate ori, pînă cînd am început să-mi număr pașii cu pedometrul, în așa fel încît acum pot spune că dacă …
cu Mihai Eminescu, în afaceri Andrew este la a doua generație în America, după ce părinții săi bucureșteni s-au stabilit la New York din anul 1973. Este expert în tranzacții financiare la Key Way Investments Ltd., o firmă de brokeraj în spațiul on line. Povestește cum a inițiat-o pe fiica sa, Riana, în afaceri, speculând …
Poate fi Poate fi viu dar nu e sigur că va supraviețui până mâine inima altuia bate în el și așteaptă să învețe ritmurile unei tobe sparte ale unui taragot cu muștiucul deja înfundat Poate e un alt cerc cel ce se sustrage vârtejului roții de-acum sfărâmate ritmului ei învolburat suficient sieși supunându-se cu obidă …
S-au închinat poeme S-au închinat poeme picioarelor, de pildă Neruda, Voronca, fiecare cu ritualul lui, mai senzual ori mai spiritualizat, – ale mele, nu cred că mai merită asemenea omagii, – sunt, de la o vreme, cam vlăguite și inestetice. A șchiopăta nu-i frumos nici pentru un autor de versuri albe, pe când o mână, …
Eu trăiesc ascultând de dictare O mână din cer ține stiloul. Penița de aur caligrafic se mișcă pe marea coală albă. Îmi scrie viața, mi-o trasează precis. Eu trăiesc ascultând de dictare. Nu fac decât ceea ce de mult e hotărât pentru mine. Fac întocmai. Mă mir de tot ce mi se întâmplă: mă prăbușesc …
Pe neașteptate Aștept să cadă ca o bombă din cer inspirația i-am răspuns unei femei care-mi cerea să-i scriu o poezie în tinerețea nerăbdătoare – am așteptat degeaba amîndoi – Rimbaud credea că trebuie să o provoci ca și cum ai așeza frumusețea pe genunchi și ai scuipa-o – zic unii că-ți vine scriind și …
Topmodelele Se strâng splendidele topmodele vorbesc între ele în șoaptă surâd calin își agită brațele de mumii tinere necontenit își fac complimente se prefac că nu-și observă una alteia înrobitoarea frumusețe și ploaia se scurge pe pielea lor de-o strălucire impermeabilă pe părul lor de plastic pe buzele lor decupate de pe coperta revistei Hustler …
O seară liniştită, la Iaşi Stau cu Ioan Es la o vodcă pe o terasă lîngă Biserica Barnovski din Iași, altfel nu ar putea rezista la o lectură prelungită într-o sală mică a Muzeului Regina Maria, în apropiere se simte parfumul vechi al Otiliei și fumul de pipă al soldatului Topîrceanu, scos pe nări de …
O dronă alcătuită din vrăbii Am crezut cît am putut și-am cerut să mă văd din afara corpului ca dintr-o dronă alcătuită din vrăbii ridicîndu-se tot mai sus: iată-mă bărbat trecut bine de tinerețe cu spinarea arcuită ca de boală cu genunchii sîngerînd în toate templele care nu vor mai fi devenind tot mai mic …
Fiul cel mic al împăratului Pe urmele unei colinde din Transcarpatia Îl duc pe fiul cel mic al împăratului, acela care-n basme e învingător. Chiar pe el îl duc, căci dincolo de poveste cel mic este dus mereu primul, casa cea mică e luată de inundații. Cel mic este trimis înainte, căci are trupul încă …