Numele
Mi-a obosit numele!
L-a ajuns trecutul din urmă.
Cataloage de școală,
acte de stare civilă,
diplome, procese-verbale,
coperte de cărți,
fel de fel de pomelnice,
trăgând prin toate după el
umbra grea a sfințeniei
cu care a ieșit din cristelniță.
Să-mi fi dat și mie măcar o fărâmă!
Eu i-am dat lui o droaie
din păcatele mele.
Dar n-a știut niciodată
să fie recunoscător.
Suntem aproape de aceeași vârstă.
Nu m-aș mira să murim
în aceeași zi.
O să fiu vârât însă
numai eu în pământ.
Cum a fost întotdeauna
mai descurcăreț decât mine,
el o să rămână deasupra.
Pe cruce.