Poemul săptămânii

Poem de Dinu Flămând

Într-o limbă etruscă rudimentară …însă cu gesturi ușor de tradus mâna mea avansează spre coapsa ta încinsă în toiul acestei veri cu incendii și inundații și cu noi recorduri de fierbințeli; privim alungiți la tv dezastre repetitive și revolte de neputință colective sau personale cu ceva ridicol și demn ademenind atâtea speranțe secrete fragile și …

Poem de Spiridon Popescu

3 spre 4 septembrie 1952 În noaptea aceasta, în care trebuia să mă nasc, Deși nu eram de serviciu, am intrat în tipografie Și am ținut să-mi corectez personal șpaltul vieții De teamă Să nu apară cumva, din greșeală, Programarea tramvaiului la 21 de ani. Spre dimineață, După ce verificasem și ultimele „semne de punctuație“ …

Poem de Coman Șova

Stare de târziu Doamne, adu‐mi calul cel plecat în nori, ia‐l de frâu şi vino să‐mi asculți un gând: eu m‐am tot născut de‐atâtea ori – adu‐mi calul, Doamne, calul alb şi blând. Mă grăbesc, Părinte, vreau să plec cu el într‐o lume mare, cu tăcerea‐n geamuri, să crească înserarea lină pe‐un inel, dintr‐o coapsă …

Poem de Liliana Ursu

Despre bănuții milei El își desfășoară activitatea de cerșetor și-n timpul liber deschide ușile coliviilor, eliberând ce a mai rămas din zbor. El predă la Stanford matematici superioare și adeseori adoarme la umbra unei piramide din cuvinte, în ceruri de tămâie. Duminicile culege flori, pentru buni și răi deopotrivă, numai din Paradis. Ieri mi-a telefonat …

Poem de Adrian Popescu

Saliva albinelor Saliva albinelor ce frământă polenul, saliva de pe buzele contopite în sărut, saliva pe care și-o înghite, nod în gât, copilul, relatând minunea unor fapte, saliva Domnului amestecată cu lutul. Saliva rumegată de bivolul indiferent, fină ca dantela de Burano, care imită vălul spumei, darul reginei sirenelor, saliva, firicel, la colțul gurii pontifului …

Poem de Liviu Capșa

Gloriosul tron pe acest tron a stat gloria unui mare imperiu care mii de ani a trecut dintr-o viață într-alta dintr-o dinastie obosită în alta mai tânără mai însetată de sânge de la înălțimea tronului s-au pustiit popoare s-au năruit cetăți așezări au fost înecate-n cenușă din vrerea lui capete s-au rostogolit pe podele oase …

Poem de Marian Drăghici

În cățuia infernului numită pat închide de-acolo de unde ești și dintr-odată te-ai aflat cu ochii închiși să le spui tu morților povești închide fereastra închide zgomotul babilonia sfârșitului acestei lumi în care bun de plată m-ai lăsat cum pe Marta a lăsat-o la greu Maria închide oglinda în care întâia oară în fața mea …

Poem de Hanna Bota

[să urci Himalaya] să urci Himalaya, să vâslești dincolo de strâmtori cu plozii în brațe prin viscol și ploi, mii de ani așteptându-ți bărbatul acasă ca să pui pâinea aburindă pe masă, picioarele să i le speli, să te culci noaptea lângă el să-i încălzești trupul, dorința.. să zbori ca o pasăre nemaivăzută cu aripi …

Poem de Eugen Suciu

umbrele după-amiezii Umbrele după amiezii încep să se lungească departe soarele a explodat în roșu cuvîntul pe care îl doreai precis s-a însoțit cu bezele și acum în aer se dezarticulează fiecare are propria părere despre ceea ce i se păruse un cuvînt minte cu același cuvînt se rostește adevărul totul e comentariu îndîrjit ca …

Poem de Vasile Igna

Copy paste Múdromu I plemenítomu, I cistítomu amintirea e o pedeapsă ori o târzie răsplată? Ea ține precum chingile minții o roată ce se învârte printre răgălii leșuri și mănunchiuri de cânepă abia retezată? Solitar ești și aștepți – printre drept închinați și nedrepți – otova ori pe sărite cazna celor cu păcate neispășite. Te …

Poem de Traian Ștef

Noul întuneric Toate lucrurile se refac într-un nou întuneric Mă obligă să mă uit la ce îmi arată el La ce arată el văzului meu Care nu mai răspândește ce vrea mintea mea Nu mai vedem pecețile Și se întâmplă o mare catastrofă Dacă pecetea se mișcă Sau nu se mai potrivește Eroarea devine lege …

Poem de Dinu Flămând

locul gol „démocratie, c’est l’avènement du pouvoir comme lieu vide“ Claude Lefort – Le temps présent Firește că numai un pumn în gură din partea Marii Puteri Autoritare ne mai lipsea și așa democrația e fiica melancoliei din noi cei care nu prea știm cum s-o apărăm în zdrențele ei majestuoase deși patetic o venerăm …