[să urci Himalaya]
să urci Himalaya,
să vâslești dincolo de strâmtori
cu plozii în brațe prin viscol și ploi,
mii de ani așteptându-ți bărbatul acasă
ca să pui pâinea aburindă pe masă,
picioarele să i le speli,
să te culci noaptea lângă el
să-i încălzești trupul, dorința..
să zbori ca o pasăre nemaivăzută
cu aripi care îmbrățișează planeta,
să-ți așterni cuib
ca rana și osul zdrobit de arcaș
să ți se vindece până mâine
când dimineața o iei de la capăt zâmbind
și după toate astea
să te îneci într-o mocirlă
într-o cană cu apă, sub un val stins,
după atât de mult, e prea puțin
ia-o de la-nceput, hai, ia-o de la-nceput
mereu există putere în brațul plăpând al femeii
în inima ei de fiară îmblânzită
ia-o de la-nceput chiar și invers
deșertul, cana cu apă
cuibul de pasăre, Himalaya
primul păcat, Edenul
cerul