Ion Creangă a rămas, în memoria noastră culturală, mai viu decât credem de obicei. Cartea Mușcătura de măr (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2023), semnată de Adrian Alui Gheorghe și de fiul său, Vlad, se distinge printr-o concepție mai puțin obișnuită: dialogul dintre tată și fiu, format din 365 de întrebări și răspunsuri, acoperă intervalul unui an calendaristic, ianuarie-decembrie 2022. Adrian Alui Gheorghe nu a ajuns, probabil, la ora bilanțului, dar a decis că un punct al bilanțului ar fi împlinirea a 64 de ani și atunci se confesează fiului său, un tânăr de 29 de ani. Cât de sincer te poți confesa cuiva în scris? Întrebarea rămâne, mai ales în relație cu propriul tău fiu. Dialogul între cei doi se încheagă tot mai antrenant, pe măsură ce viața lui Adrian defilează înaintea ochilor noștri: câteva scurte întrebări urmate mereu de ample răspunsuri. În ce măsură o astfel de carte-mărturie poate interesa pe un cititor din afara lumii literare – iată adevărata miză a întreprinderii. Scrisă fluent, atractiv, reflectând un punct de vedere politic la care subscriu integral (democrat, liberal, tolerant, anticomunist), proza se transformă într-o biografie exemplară pentru intelectualul român de bună calitate de la începutul secolului al XXI-lea. Există în carte o muzică de fond, un fir conductor, poate nu întotdeauna vizibil, care face însă originalitatea acestor pagini: e lupta continuă a unui băiat născut la țară, într-un mediu modest, de a răzbate la lumină prin cultură, de a deveni cu orice preț scriitor. De la elevul de școală primară, trecând prin adolescentul înscris la un liceu tehnic, de la muncitorul-chimist la absolventul de liceu seral, același vis îi ghidează existența. Facultatea de Filologie (la „fără frecvență“) îl apropie și mai mult de țelul suprem; iar când ajunge profesor la diverse școli sătești, eroul este deja un scriitor recunoscut. Plecat dintr-un colț de provincie, fără relații la oraș, Adrian a mers mereu mai departe. Licențiat în latină, doctor în Litere și apoi chiar profesor universitar, iată-l una dintre cele câteva voci literare proeminente ale județului Neamț, apoi ale Moldovei: putea urca cineva mai sus? Cititorul trebuie să dea răspunsul. Biografia și preocupările lui Adrian Alui Gheorghe compun un traseu paralel cu acela al unui alt humuleștean, Ion Creangă. Nu doar pentru că, geografic, cei doi au plecat din același punct al țării, ci pentru că amândoi și-au construit o viață având drept ax școala și scrierea de literatură. Epica Amintirilor din copilărei se bazează pe evocarea diferitelor forme de învățământ parcurse de cel care avea să devină Ion Creangă. Modul în care învățătorul Creangă, după trecerea pe la Socola, s-a luptat să intre în cel mai select grup de scriitori români ai momentului, în cercul Junimii, nu a fost încă deslușit până la capăt. Adrian Alui Gheorghe nu a urmat conștient modelul ilustru, dar este interesant de observat cum marele scriitor a imprimat involuntar o schemă ce poate fi urmată și după trecerea unui secol. Dincolo de muzica de fond a educației și a scrierii de literatură, există și o altă dominantă în Mușcătura de măr: am putea-o numi „dominanta normalității“. Citim pagină după pagină un elogiu al normalității (politice, culturale, etice, religioase, profesionale), al ordinii fericite după care ar trebui să se conducă viața noastră. Până la urmă vom fi întru totul de acord cu această variantă de existență, cuminte și profitabilă tuturor, ce ni se propune prin meditațiile de față, întinse pe durata unui an de zile. Autorul se transformă discret în prozator-moralist. Mai mult decât prin demonstrații teoretice se poate moraliza eficient prin puterea exemplelor.