La capătul frumuseții

scriu foarte rar despre poeții contem ­porani, încă și mai rar despre cei pe care îi cunosc personal; din fericire nu sunt cronicar literar, pentru că n-aș rezista la frumusețea săptămânală sau lunară. Ating foarte rar, ce-i drept, poezia care se scrie sub ochii mei și mă consider, din cauza asta, un privilegiat. Pentru oricare …



„…revăzută și revizuită”

Apariția celei de a doua ediții a Istoriei critice a literaturii române (Cartea Românească, 2019) nu înseamnă o simplă reeditare: semnificația ei se descifrează treptat. Realizarea acestei a doua ediții a cărții a implicat curaj auctorial, muncă sisifică și, firește, șansă. Cât privește șansa, ea nu s-a arătat până acum favorabilă marilor istorii ale literaturii …



În Grecia eternă

Când un poet autentic scrie și romane, comentatorul său devine prudent: cele două forme literare sunt atât de diferite una de alta, încât poetul-romancier pare pândit de o schizofrenie creatoare. Romancierul Gabriel Chifu, făcându-i concurență poetului omonim, stârnește un interes legitim; a devenit autorul care scrie „la două mâini” cu succes comparabil. Oprindu-ne la romane, …



Profesorul de teoria literaturii

Cartea recent apărută a lui Nicolae Rață-Dumitriu (Eseuri de teorie literară, București, 2019) a fost o carte mult așteptată, dar pe care unii deja nu o mai așteptau: surpriza plăcută a acestei ediții poate fi înțeleasă doar de cei care au urmărit activitatea dispusă pe decenii a profesorului de Teoria literaturii de la Facultatea bucureșteană …



Actorul și poetul

Anul Centenarului s-a sărbătorit în paginile României literare printr-o acțiune mai puțin comună: prin alcătuirea „listelor canonice” de proză, poezie și critică românească, adică prin alegerea a 100 de titluri pentru cei 100 de ani ai României Mari. Deoarece însăși noțiunea de autor canonic ori de operă canonică pare pentru multă lume confuză, ilustrarea conceptului …



Triada armonică

La sesiunea specială dedicată centenarului Titu Maiorescu, desfășurată în 2017 în aula Universității de Vest din Timișoara, unul dintre vorbitori a schițat, prin evocarea câtorva personalități, posteritatea maioresciană așa cum o vedea el: numele lui Eugen Lovinescu a apărut atunci natural, iar după acesta (surpriză și nu prea) cel al lui Nicolae Manolescu. Prin urmare, …



Copiii scriitorilor

Copiii scriitorilor devin doar rareori ei înșiși scriitori. Iată un adevăr valabil pentru întreaga literatură universală, iată un argument suplimentar pentru unicitatea artei literare: nenumărați fii talentați ai unor muzicieni sau ai unor pictori au ajuns la rândul lor pictori sau muzicieni, depășindu-și uneori în valoare și în renume părinții. La literatură se vede că …



Visul romancierului

e un vis nu prea vechi, dar recurent și visat de mulți: acela de a nu te ocupa cu altceva pe lume decât cu scrierea de romane. De îndată ce romanul și-a câștigat individualitate proprie, făcând concurență speciilor din panoplia tradițională a retoricii (poezia, teatrul, oratoria), romancierii și-au dat seama că literatura lor se înscrie …



Stilistică și melancolie

Exegeza literară românească a primit de curând un cadou neașteptat: volumul Analize de text, realizat de Mircea Frânculescu și editat de Societatea de Științe Filologice (București, 2019), volum la apariția căruia au mai colaborat Adnana Boioc, Mădălina Botez, Ștefania Costea și Mihaela Dobre. E o masivă culegere de studii pe care le putem numi „istorice”, …



Hispanistul grec de origine română

Sintagme precum „cunoscut scriitor de origine română” sau „savant român stabilit în străinătate”, beneficiare ale unor aure misterioase și tentante, au produs în România ultimelor decenii o mare cantitate de visare. Mai ales înainte de 1989, când celebrității dobândite de un asemenea intelectual i se adăuga un bonus deloc neglijabil – acela de a trăi …