Molimă și artă

  Lecturile și filmele între cei patru pereți ai camerei au reprezentat, în ultimele luni, singura formă de contact cu arta. În aceste condiții, romanele și filmele cu subiectele legate de calamități naturale s-au bucurat, probabil, de o frecventare mai largă (unele ieșiseră cu totul din zona interesului imediat pentru a reveni în momente de …



Poetul și provincia

Dacă un tânăr se hotărăște să devină scriitor, convins fiind că doar astfel viața lui are vreun sens, lucrurile devin în același timp simple și extrem de complicate: el va trebui să dovedească o perseverență diabolică, să scrie fără încetare, dar în același timp să-și rafineze pe cont propriu stilul. De cele mai multe ori …



Rememorare

Trista comemorare a mineriadei din iunie 1990 ne-a adus în minte și personajele-cheie ale evenimentului, între care Președintele României din 1992, domnul Ion Iliescu. Într-un eventual proces al mineriadei, Domnia-sa ar fi piesă centrală; însă cel puțin până acum el a manifestat o salutară rezervă. În absența răspunsului său îi ofer eu unul (apocrif, firește), …



Scris și oral

Când un critic literar își grupează articolele publicate de-a lungul anilor între coperțile unui volum, exercițiul de memorie capătă un inevitabil aer narcisist: convins că volumele durează mai mult decât revistele, că o carte aranjată în bibliotecă între alte cărți e o garanție de perenitate, jurnalistul se transformă, spre satisfacția proprie, în scriitor. Ce se …



Cum pui întrebarea

În lumea jurnalisticii contemporane, există în interviuri fraze-tip, inevitabile locuri comune. Unul dintre ele, ivit pe teren american și răspândit apoi în întreaga lume, are deja formă canonică: It’s a very, very good question, spune intervievatul aflat în inferioritate față de cel care l-a luat la întrebări. Prin propoziția de mai sus, persoana-obiect al întrebărilor …



Critica luminoasă

Nimeni nu reușește să comenteze mai exact și mai profund opera unui scriitor decât alt scriitor. Această afirmație contrazice locul comun despre funcția estetică și cea critică, opozabile în eternitate și excluzându-se reciproc. Dar o întrebare simplă se naște: oare artele scrisului și comentării scrisului reprezintă două universuri închise? Cu precizarea că cel dintâi ar …



Filosoful pur (final)

E foarte posibil ca opera de factură socratică a filosofului Alexandru Dragomir, salvată de la pieire printr-un miracol, să ocupe cândva un loc distinct în gândirea românească de la finele secolului XX. Acest adevăr se va insinua lent, odată cu trecerea anilor; deocamdată putem să constatăm că, precum Socrate, filosoful român poseda pe lângă talentul …



Filosoful pur

Relația culturii noastre cu filozofia a rămas până astăzi fragmentară și foarte specială. Poeți, prozatori, comentatori eminenți de literatură, românii nu s-au interesat cu pasiune de speculația filozofică. În acest domeniu, până spre finele secolului al XIX-lea scrisul românesc înregistrase doar ecouri de natură didactică, iar lucrurile nu s-au schimbat fundamental nici în secolul următor. …



Salvarea prin traduceri

A încetat din viață C. D. Zeletin: câți dintre cei care au aflat trista veste știau că dispare odată cu el una dintre marile figuri ale culturii române contemporane, un poet-traducător și un moralist cum n-am avut mulți? M-am întrebat deseori care ar putea fi cea mai bună traducere a dictonului francez À quelque chose …



„La noi la București”

relația literaturii cu un anumit oraș a devenit de multă vreme un topos cultural. Există volume închinate Parisului (reflectat în proza lui Balzac), Londrei (în cea a lui Dickens) ori Sankt-Petersburgului dostoievskian; pentru București, situația ar fi ceva mai complicată; orașul nu are o istorie semnificativă în plan mondial și, pe de altă parte, nici …