Poem de Marian Drăghici

În cățuia infernului numită pat

închide de-acolo de unde ești
și dintr-odată te-ai aflat
cu ochii închiși
să le
spui tu morților povești
închide fereastra închide zgomotul
babilonia
sfârșitului
acestei lumi
în care bun de plată m-ai lăsat cum pe
Marta
a lăsat-o la greu Maria
închide oglinda în care
întâia oară în fața mea te-ai dezbrăcat
fără complexe în pielea goală,
închide ușa închide casa orașul
închide marea cea mare
închide-le pe toate ca pe-o boală
dar lasă cerul descuiat,
armonică neauzită la care copil am
cântat
din aproape-n aproape la fiecare
și muzică în oameni am aflat
doar cât să pleci pe ape legănat
în cățuia infernului numită pat
și să te-’ntorci acasă odată înviat
numai nici tu femeie
numai nici io bărbat.