Poem de Vasile Igna

Copy paste
Múdromu I plemenítomu, I cistítomu
amintirea e o pedeapsă ori o târzie răsplată?
Ea ține precum chingile minții o roată
ce se învârte printre răgălii leșuri și
mănunchiuri de cânepă abia retezată?
Solitar ești și aștepți –
printre drept închinați și nedrepți –
otova ori pe sărite
cazna celor cu păcate neispășite.
Te temi ca firul cânepii să nu se topească
înainte de vreme și melița să nu
mărunțească
în zadar fuiorul, să nu se-mpletească funii
ca odinioară goții perșii ori hunii
pentru copiii abia plămădiți în burțile
maicii
înainte chiar de sărbătoarea Drăgaicii.
Alături stau cei ce abia au sosit și cei
duși.
Cine cîrmuiește și cine-s supușii?
Adesea se spune că sunt simple exerciții
de trasul cu pușca
animale scăpate din țarcuri ori din cușca
prea strâmtă a veacurilor. Triburi cu șefi
ramoliți
șahinșahi cu sceptrul brăzdat de himere
bancuri de pești plutind în derivă
greci și romani mongoli ori azteci
deopotrivă.
I pac dau știre cineva trăiește în numele
altuia
memoria pritocește secrete pierdute
vrute – cocoloșite – prefăcute
ascultă vrea să se-nfrupte
și pune la loc oase ochi degete rupte.
Sângele vorbește de bunăcredință
curăță arterele de nămoluri și nevoință
face trupuri noi din leșuri și poartă
epistole cu pecete răstălmăcită la Poartă
se furișează cum o vulpe în vizuina
unde coclește și răsuflă ruina.
Marea Cometă din Urse împrăștie
indulgențe
face giumbușlucuri și reverențe
unei stele de purpură ori de molimă brună
unui corn fantomatic de lună
ce retează mugurii încă firavi ai nopții.
Deasupra iată se-adună norii răscopții
cad grindini – se-nvolbură fulgeră – tună
se prenumără urme, unii pleacă alți vin.
I pak asta spui domniei tale și mă închin.
I bog te véselit. Amin.