„Am fost poet în vremea lui Ahab” Mircea Ciobanu de când s-a luat definitiv albul zăpezii regelui nostru în picioare toate lucrurile reci au amuțit privind focul ahab e viu în fiecare nici porcii nu mai cad în mare își duc râzând printre grătare grohăitura în tot locul. poetul? ca albina înmărmurită așa ai spus. …

Cine ar putea garanta că pe Pământ cândva în lipsa nivelului corespunzător de poezie (ca a acelui de ozon pe culmile munților) unii oameni nu se vor sufoca? Bineînțeles în acea epocă aproape fantastică va fi instituit serviciul de urgență pentru salvarea de la insuficiența de poezie analog cu insuficiența cardiacă insuficiența cerebrală ambulanțele gonind …

pe Adieu de Anatol Vieru și pe Ritualul primăverii de Igor Stravinski cristale solitare se apropie, se depărtează și se apropie iar ele-și vorbesc fără să se atingă clinchet violet, clinchet alb, clinchet auriu, armonii postceleste, premergătoare cuvinte , – deghizări cu măștile iernii, azi acest adieu pentru pian e un luminiș verde crud pentru …

Întunericul care arde. L-am cunoscut bine. Arde înăbușit și nu se termină niciodată. Suflete al meu, tu știi că ies dis-de-dimineață din acest exercițiu de oaste domnească culcat. Viu, viu și la orizontală. Deprind însă repede. Acum însă am un abur în gură, un norișor roz, sînge de înger hemofil așa cum sînt mai toți …

Dar nu pune întrebări corzile vocii îi sunt atinse de vibrațiile unui diapazon cu toate notele stinse. Învârte-O, Meștere, în jurul axului ei și fă-o să vadă ce nu se vede. Fă-o să audă ce nu se aude, ce nu se știe decât într-o altă episcopie cu ierarhul plecat din chilie: cum plânge fiul său …