Cei șapte fericiți Șapte ierarhi în temniți sunt Iubirea, În frunte-l au pe acela ce fuse capelan Pe front. Abia întors, vestea Unirea… Apoi zăcu-n celulă, pe priciul sighetan. El purpura n-a vrut să mi-o-mbrace, Cît țara e turcită și în minciună zace. Își amintea-n tăcere toți credincioșii lui, El pentru ei rămase. Reînvia Ardealul, …
Corabia de cuvinte Moto: „Locuiesc într-o patrie care mă devoră” (dedicată domnului Nicolae Manolescu, ca autor al cărții Arca lui Noe) Scriu ca pe puntea unei corăbii de ruliu și de tangaj afectat – pe hârtie litere bete se clatină se agită ca (pe) o mare înfuriată Jucând între maluri de zor, fiecare din semne …
poem Orașului Piatra-Neamț Mi-e dor de verdele pădurii mele și de albastrul apei spumegând de-acele plute alergând în lume pe largi spinări de ape lunecând Să văd de Paști făclii pe Bâtca Doamnei și pe Cernegura, speranțe și stafii să mă afund adânc în frunza toamnei și să-mi urez să fiu, să fim, să fii! …
* Totul e surd în mine, Doamne, în viața mea se înfundă toate ecourile, orice muzică piere lângă ea, sunt locatarul interioarelor pustii, pe unde de foarte multă vreme n-a trecut nici o divinitate, cutremură, Tu, Doamne, această alcătuire, până-n rărunchi să simtă toate ale mele nevoia de cer * Poemele filmează execuții, cum se …
letopisețul poeziei de la optzeciști încoace de unde este părăsit de vornicul cărtărescu din țara de jos poetul cu tăișul hârtiei pe gâtul poemului îl obligă să-i scrie cronica poemul respiră aerul apăsător al creației și așază versuri-versuri despre nemaipomenitele întâmplări ale măriei sale (ce bine că poetul nu înțelege ce-nsăilează poemul să-i ceară să …
brațul tău mi-adună tăcerea și pașii tărâm melancolic războiul din noi un trecut al iertării îndură ocnașii e semnul mirării înflorit în noroi misterul prin noi e-o curgere lină brațul tău desparte corăbii de ape întoarcerea ta din rouă-n lumină desfată ocnașii doritori de agape brațul tău semințe-n desfrâu în răcoarea tăcerii dau rod macii …
Frida Amurgul verde al pădurii după ploaia caldă de la amiază un cuvânt răgușit a găsit locul unde curcubeul s-a înfipt în pământ și a izbucnit în plâns amintindu-și amănunțit minuțios că totuși undeva se ascunde o greșeală a murit Frida cățelul de la rădăcina casei care-n reveriile ei se rușina de văzduh și de …
Vrei să fii tu, târziu, pajiștea mea, Unde cresc arborii de pâine și cafea? Unde nu-i boală, moarte, nici urât? Obrazul dă-mi-l, să-l sărut. Atât… Un cast sărut. Ca păstrăvul în vis În râu, în zori. Căzând din Paradis O frunză, o atinge botul, foarte lin, Și-n branhii-i intră aburul alpin. Sărut înfrigurat, ce fratele …
Scriu întins pe spate cu mîinile direct pe cer, literele devin nori, unele chiar păsări în stoluri, altele, ca niște puncte mici, îmi cad în ochi și acolo se nasc poezii frumoase ca niște icoane care nu vor vorbi niciodată, și așa zile în șir, de cînd mă știu, și de aici înainte la fel, …
Mâncați de lei, deveniserăm lei Frate-meu și cu mine Eu și copilul meu N-a fost deloc dureros Ne-am început imediat viața de lei printre oamenii mereu în refugiu mereu în excursii în simpla mica trecere Nu răneam, nu sfâșiam, nu mâncam oamenii trecători Laudă nouă, lei de mâna a doua prin frigul deșertat de vechii …
holdele de lângă oraș s-au odihnit toată vara, iar acum, abia așteaptă drumul către moară. grăbite, unele spice mai tinere se strecoară pe străzi. cum însă călăuza încă n-a sosit, se vor prăbuși curând pe lângă ziduri, incapabile să mai înainteze. câteva vor ajunge totuși la smârcuri, pentru o ultimă înghițitură din apa lor leșioasă, …
În amintirea Nănașului nostru, Petre Stoica (15.02. 1931, Peciu Nou – 21. 03. 2009, Jimbolia), de la a cărui trecere-petrecere s-a scurs un deceniu Și totuși înca mai suntem Nănaș și Finuț cum se spunea la tine în Banatul de pustă și la mine în Banatul de munte atît timp cît nu am recuperat poemele …