Poemul săptămânii de Aurel Pantea

*

Totul e surd în mine, Doamne,
în viața mea se înfundă toate ecourile,
orice muzică piere lângă ea,
sunt locatarul interioarelor pustii,
pe unde de foarte multă vreme
n-a trecut nici o divinitate,

cutremură, Tu, Doamne,
această alcătuire,
până-n rărunchi să simtă toate ale mele
nevoia de cer
*

Poemele filmează execuții, cum se depune liniștea după rumori stridente și fiecare găsește în sine locul eșafodului, după aceea poți simți chiar timpul revărsându-se,
gâlgâind ca sângele din trupul decapitat

(din volumul în pregătire, Execuții)