Îmi ceri să-ţi scriu sonetu’ acestei zile – E-același cu al zilei ce-a trecut. Mi-e tot mai limpede: sunt mut! sunt mut! De-ncerc vreo două vorbe, ele mi le urlă-n auz un caporal, tu simţi cum put de-nfricoșarea unei limbi ostile? – cu părţile vorbirii bătrâne și debile bătute de uitare, împotmolite-n lut. Mă-nvârt …
E și puțin snobism în orișice eșec N-ai știut niciodată să devii adult gloria difuză ai înrămat-o ca și mîndria nenorocită din inima spaimei eșecurile minuțioase pragmatic înrăit te-ai priceput la nasturi la strălucirea de mercur a coincidențelor și la cenușa ezitantă din urne ai calculat toate traiectoriile berzelor de pe miriști ai smuls cuvinte …
aud vocea ta cum străbate coridoarele timpului prin labirintul de gînduri și hipnotice plutiri vocea ta în cadență citește poemul la vreme de frig și-nnoptare acolo departe la chemarea lui Pan se află în dans despletite naiade zeul Arcadiei străbate pădurea dumbrava cuprinsă-ntre cedri aici își adună copitele pentru ultimul somn
Nuntă A nins. Câmpul și-a pus cămașă albă de ginere. Iar ca mireasă lumina ochilor mei.
Alergînd pe aer Alergînd pe aer ca un biciclist te-am prins întîi de mînă de încheietură de degetul mic deși eu nu știam pe atunci mai nimic ca-n Micul Prinț de Exupéry îi fi tu cea de acum pocnind încet ca din arcuri ruginite la mers (deși în levitație cazi doar în sus) chipul tău …
Cineva mi-a tras iarba de sub picioare și acum o taie cu un hârșâit de unealtă bine ascuţită. Aș putea să-l implor să nu se lase ademenit de blânda expansiune a mirosului de iarbă proaspăt tăiată, sau de hârșâitul melodios al uneltei. Dar, cum eu mi-am irosit moartea, apoi viaţa, merg acum nepăsătoare prin noaptea …
Nopți bucureștene transfigurate de mireasma teilor înfloriți de Mâna Maicii Domnului și Regina Nopții Nopți când ninsoarea topește hotarul între cer și pământ sfințește case și străzi benzinării și palate până la umilul cotlon al gunoaielor Arbori cresc deasupra bulevardelor din piatra dantelată a unor case zidite – cu bucurie și speranță – în altă …
dedicat Irinei-Roxana Georgescu ești cea mai inofensivă pasăre pe care o cunosc și ai atât de mult aer în jur încât mi-ai luat și mie aerul de la gură
Sunt atât de trăit încât am și uitat că am fost părăsit în tăcere de cei cu care cândva am pornit la drum. Și-mi era bine. Acum încotro? Sunt tot mai grăbit să mă scufund implacabil în mine însumi unde se presupune că ar fi înțelepciunea celor vechi. Nucleul nostru biblic. Atunci de ce par …
Amintirile – mirese rătăcite, le las în sertarul secret – inele de iarbă pierdute în oceane necunoscute. Uităm lucrurile şi anii plâng peste noi. Desenăm ziduri şi construim drumuri de hârtie, colorăm zilele, însă astăzi ne învăluim în poleială şi fum. Sfinţi mărunţi, dominaţi de prezent şi luciditate, ne pierdem când stelele cad în nopţile …
Domnului Mihai Șora Nu pentru că nu aș avea altceva mai bun de făcut lucrez la desăvârșirea mea, dar m-am săturat să spun ceea ce vreau să spun. Idealul meu este ca atunci când vreau să spun ceva să spun altceva, atunci când vreau să scriu o literă, să scriu altă literă. Idealul meu este …
Grădina e vechea Grădină. O ține de mână cea Nouă în timp ce un Herodot ghebos transcrie spasmele umbrelor. Schimbarea la Față. Nu cere nicio simbrie, tropăie pe scările de ciment cu mușchii verzui la vedere. Metamorphosis. Și nu aude decât amestecul de vocale din limbile moarte: Socrate și Seneca, sinucigașii neconsolați ce întârzie să …