Nopți bucureștene transfigurate de mireasma
teilor înfloriți
de Mâna Maicii Domnului și Regina Nopții
Nopți când ninsoarea topește hotarul între cer și pământ
sfințește case și străzi benzinării și palate
până la umilul cotlon al gunoaielor
Arbori cresc deasupra bulevardelor din piatra dantelată
a unor case zidite – cu bucurie și speranță –
în altă eră
îngeri surâd sub stele
orașul mai are câteva cete de îngeri lăsați să cadă
Nici orașul acesta nu doarme niciodată
cuptoarele de pâine nu se sting, nici ecranele
peste care se-nclină fețe spectrale insomniace,
reclamele se rotesc până-n zori în singurătate,
la fel mișcarea umbroasă a banilor
care vând cumpără vând cumpără și mâna
gheară se face peste ora
îndestulată acum pustiirea de mâine
Mașini își urmează drumul cu foșnet nocturn
păsări albe negre pescăruși departe de mare
fantasme toarse din neant spre neant generații
Nopți care nu cunosc întuneric deplin, nici chiar
noaptea cea mai lungă de care-am uitat
să ne fie frică
Oameni clipă de clipă se nasc mor galaxii
vom muri și vom fi liberi strigă chiar acum
în mai multe limbi din mai multe geografii: flash
breaking news flash pe micile ecrane ținute în palmă
noaptea strigătul de departe se cunoaște mai bine – cum
și acest oraș cunoscu în mărime naturală adevărul
lipit de pielea vie arzând de nedespărțit pentru despărțirea
apelor
Întuneric subțiat în mii de fețe
nopți nenumărate nopți fără număr și
Una
o dată ca niciodată
spre sfârșit de mileniu
noaptea luminată de torța cea mai înaltă
a Bibliotecii arse
a Bibliotecii
arse
Și iar
nopți bucureștene nopți
când fluvii efluvii de tei înfloriți
Mâna Maicii Domnului Regina Nopții
transfigurează orașul
nopți când ninsoarea sfințește
fără să aleagă
ceea ce se alege în orizontul rotund al vederii