Un zeu fără portofoliu Mi-am trecut bătăile inimii prin detectorul de minciuni și am crezut că necesitatea a fost cândva o zeiță care a pierdut la pariuri: „frumusețea ei ne-a înșelat d ar ne-a și mângâiat“ Apoi mi-am închiriat tinerețea unor vise nerușinate din care s-a prelins un vin ieftin ș i o cenușă fără …
*** sînt o femeie care vrea să-și extragă sînge din propriile-i poezii sîngele să fie numai al poeziilor ei să nu fie sînge încărcat de informații străine am versuri numai ale mele „miroase a diamante“ este versul meu și numai al meu și presupune că urăsc materia deși mă scald în materie ca în burta …
măști albastre au căzut și măștile veneţiene ceaţă și frig în lagună apa morţilor a trecut peste San Marco peste Canal Grande peste poduri și gondole s-a întunecat și Palazzo Ducale nimeni nu mai cântă sub lună sub stele au căzut și măștile japoneze pustiu în teatre în grădini nici frunze nu zboară nici păsări …
telesăptămâna de lucru În rai săptămâna va avea șapte duminici. Bărbatul își va recunoaște femeia și o va ierta. Femeia va întoarce spatele celuilalt definitiv. Va fi o carantină fericită sine die în care vor sta la aceeași masă cei cu idei cu cei fără nicio idee. (Trump îl va aștepta cu brațele larg deschise …
Versuri albe în pământul negru poetului Radnóti Miklós În tăcere gropile și le-au săpat… Ja! Sângele negru în urechile celui mort, în buzunarele impermeabilului rime, până în ultima clipă țesute, în convoi în ritmul pașilor, în lagăre, sau în cort. cezurile puse când vâslești prin noroi. Versuri scoase atunci din întunecime, iar în zori …
„Măi, pe tine cărțile te-au stricat de cap, așa că pentru început te dau afară din toate fotografiile tale, te tai, te șterg! Dacă în fotografiile cu tine plouă, te dau afară din ploaie, dacă în fotografiile tale ninge, te dau afară din ninsoare! Dacă în fotografiile în care ești și tu prezent, peste dealuri, …
* Leneș curg întrebările zilei. Gând bătrân printre rugii pe care-i umple de sânge lumina. De povara clipei se-apleacă-nțelesul pe care-l stăpâniseși cândva; o margine pândește în îndoială, poți cădea și nimeni nu va mai întinde mâinile să te prindă. Se-nchide rana dintre început și sfârșit. Capăt și capăt, din scapăt în scapăt. Leneș curg …
Fii neanderthalian Cândva copil al nopții luna lichidă picura la streșini și eram fericit Acesta a fost secretul nostru. Acelea erau briliantele mele. Acum luna-i intempestivă: cetățene trage obloanele. Adăpostește-te. Fii opac. Și etanș. Pierde-ți urma în deliciile plictisului. Închide-te în afara ființei. Fii neanderthalian și uită cititul. Mâzgălește-ți scrisul. Noi specii de șoareci îmi …
Amintiri cu poduri Înțeleg că-s bătrîn numărînd Podurile vieții mele, pe rînd. A trece pe un pod oare să fie Un păcat, o mare trufie? Nici înotînd, însă parcă Ar fi mai firesc într-o barcă… Am trecut pe Rialto am stat Pe Ponte Vecchio peste Arno secat Pe Tower Bridge, Waterloo, Westminster Pe Pont Neuf, …
Poem de dragoste Lasă-mă dezbrăcat în pielea goală să stau în genunchi în fața ta și lasă-mă să mă bag sub rochia ta și acolo să fumez un pachet de țigări! Să fumez și să descriu cu voce tare, ca și cum aș vorbi la radio, cum fumul ieșit din plămânii mei îți încolăcește pulpele …
Privirea Meduzei e anul molimei, o boală nouă care nu-mi amintește nimic aerul are zimți, totul în jur miroase a piatră are gustul apei pe care o beau din chiupul de piatră nu pot deosebi esențele tari vinul e steril ca lacrima spaimei apa are gustul și mirosul pietrei iar piatra nu are gust și …
peste blîndețe vine zgomotul tehnic al orașului și tehnica anulează tot, fără milă, o încercare care mă întoarce din drum și îmi ridic ochii spre luna fină a morții mele încete un pian, un suflu, șoapte în noapte mîini ce nu se mai ating nici nu s-au atins vreodată păsări ce zboară rapid de pe …