Poemul săptămânii de Varujan Vosganian

Privirea Meduzei

e anul molimei, o boală nouă

care nu-mi amintește nimic

aerul are zimți, totul în jur

miroase a piatră

are gustul apei pe care o beau

din chiupul de piatră

nu pot deosebi esențele tari

vinul e steril ca lacrima spaimei

apa are gustul și mirosul pietrei

iar piatra nu are gust și miros

e anul molimei și ne depărtăm

ca orice atingere să fie imposibilă

ca șoaptele să nu se audă

și orice spovedanie să fie interzisă

rămânem de piatră, atinși de privirea

Meduzei

tânjim la pădurile foșnitoare

când carnea se va reuni iarăși cu lemnul

să ne mântuiască