peste blîndețe vine zgomotul tehnic
al orașului
și tehnica anulează tot, fără milă,
o încercare care mă întoarce din
drum
și îmi ridic ochii spre luna fină
a morții mele încete
un pian, un suflu, șoapte în noapte
mîini ce nu se mai ating
nici nu s-au atins vreodată
păsări ce zboară rapid de pe o
creangă pe alta, fără să vedem
altceva decît umbrele lor
delicate, de muncitori nebuni