Poem de Angela Marcovici

***
sînt o femeie care vrea să-și extragă sînge
din propriile-i poezii
sîngele să fie numai al poeziilor ei
să nu fie sînge încărcat de informații străine
am versuri numai ale mele
„miroase a diamante“
este versul meu și numai al meu
și presupune că urăsc materia
deși mă scald în materie ca în burta mamei
cînd eram un făt urît, visceral, în plină
transformare
pe cer ca și pe pămînt se petrece
transformarea pe care o simt
în zadar frumusețea pare să fie în afara
noastră
frumusețea este numai înăuntrul nostru
înăuntrul înseamnă nebunie
nebunia este singurul instrument care
schimbă lumea
științific vorbind, nebunia este
șobolanul mecanic
ce face balet în întunericul compact
al planetei