Amintiri cu poduri
Înțeleg că-s bătrîn numărînd
Podurile vieții mele, pe rînd.
A trece pe un pod oare să fie
Un păcat, o mare trufie?
Nici înotînd, însă parcă
Ar fi mai firesc într-o barcă…
Am trecut pe Rialto am stat
Pe Ponte Vecchio peste Arno secat
Pe Tower Bridge, Waterloo, Westminster
Pe Pont Neuf, pe Mirabeau, cu mister,
La Dresda pe Blaues Wunder și, înainte,
Pe Kennedy la Bonn. Mai țin minte
Hohenzoller, la Köln, peste Rin.
Karol Most la Praga îl țin
Între amintiri și mi-e dor
Și de podurile peste Bosfor,
De The Huc din Hoa Kien, la Hanoi,
Ori de Podul cu lanțuri, mai aproape de noi.
Am mers ore întregi, adormeai,
Peste Golful Hangzhou spre Shanghai.
Pe cîte poduri timpu-mi trecu
La Viena sau peste Yangtzî!
Dacă sînt bătrîn, e firesc
Atîtea poduri să-mi amintesc.
Ce multe rîuri am traversat
Și nici unul nu m-a udat.
Iar acum îmi șoptește unul din draci:
Dar cu Styxul, cum ai să faci?