Poem de Liviu Capșa

măști albastre

au căzut și măștile veneţiene

ceaţă și frig în lagună

apa morţilor a trecut

peste San Marco peste Canal Grande

peste poduri și gondole

s-a întunecat și Palazzo Ducale

nimeni nu mai cântă sub lună sub stele

au căzut și măștile japoneze

pustiu în teatre în grădini

nici frunze nu zboară

nici păsări nu vin

colb peste tronuri de aur

peste frigul feţei de ceară

nici măștile de carnaval

nu mai colorează orașele

nu mai dansează pe străzi

s-au ascuns în tainice locuri

s-au destrămat ca fantomele-n zori

din pustiul betonului

din cuști de nichel și sticlă

răsar acum măștile albastre

vin câtă frunză și iarbă

cotropesc fără milă

precum fluxul oceanelor

o tăcere cosmică

sălășluiește acum peste chipuri

sub aceste reci petice

rupte căzute din cer.