Cine veghează publicațiile de patrimoniu?

La mijlocul lui decembrie 2020, Consiliul Județean Bihor lua o decizie drastică de restructurare a instituțiilor subordonate, cu desființări de posturi, comasări și concedieri. Revistele culturale orădene „Familia“ și „Várad“ și-au pierdut personalitatea juridică și au fost expediate la biblioteca județeană, rămânând cu jumătate din personalul redacțional. Ironic, mutarea avea loc în jurul datei de 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, legată de numele lui Eminescu. Poetul debutase în 1866 tocmai în revista „Familia“ a lui Iosif Vulcan.

Petițiile comunității culturale române și maghiare, îngrijorate de pierderea independenței editoriale, nu au înduplecat majoritatea liberală a consiliului, deci lumea s-a resemnat, până când o nouă scânteie a reaprins polemica și suspiciunile: redactorul-șef interimar al „Familiei“, Mircea Pricăjan, a demarat înscrierea pe nume propriu a mărcii Familia-revistă de cultură. Cererea a fost înregistrată cu nr. 16 la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – OSIM în data de 14 decembrie 2020, cu o zi înainte de hotărârea de restructurare a C.J. Bihor.

Un bun public devine bun privat?

Reacțiile au fost prompte îndată ce a ieșit la lumină mișcarea convenită între redactorul-șef interimar și președintele Consiliului Județean, Ilie Bolojan. „În 1965, când a făcut să apară revista Familia într-o serie nouă, regimul comunist a furat un bun privat, care a fost proprietatea lui Iosif Vulcan, și a făcut din el un bun public… Mircea Pricăjan face astăzi gestul invers. Transformă un bun public, care este revista Familia, într-un bun privat. Numai că nu este moștenitorul de drept al lui Iosif Vulcan“, a subliniat în publicația online crișana.ro criticul Ion Simuț, aflat în conflict cu actuala redacție, care s-a dispensat de el.

Flavius Bunoiu, fost membru USR, a inițiat o petiție online semnată de optzeci de persoane, cu mai puțin succes decât cea anterioară, pentru independența revistelor semnată de peste 2700. „Am înaintat Ministerului Culturii o petiție cu nr. 673.01.02.2021, prin care am solicitat să fie demarate procedurile conform legislației în vigoare pentru opozabilitate la înregistrarea mărcii revistei Familia pe numele unei persoane fizice și pentru înregistrarea și protecția acestui nume în favoarea statului român. Voi scrie și altor autorități dacă este cazul“, declară Bunoiu. Până în prezent, ministerul nu a răspuns.

Presa a consemnat și alte poziții critice cu întrebarea de ce redacția a neglijat în atâția ani să înregistreze marca, dacă acum absența protecției mărcii e considerată o vulnerabilitate.

Candida „Familia“ și nesăbuita sa bunică

Ioan Moldovan, fostul director al revistei, a precizat pentru România literară că problema s-a discutat de mai multe ori în redacție, dar nu s-a luat o măsură fiindcă marca era periodic rezervată cu sprijinul unui orădean de la OSIM. „Eu am considerat că revistele de patrimoniu ca „Familia“, „Tribuna“, „Vatra“, „Convorbiri literare“ aparțin literaturii române, istoriei sale, sunt un patrimoniu al ei“, justifică Moldovan. Demersul început de actualul redactor-șef a fost cunoscut de colegi, nu a fost un secret.

Uniunea Scriitorilor a înregistrat la OSIM titlurile celor nouă reviste care apar sub egida sa, dintre care „Convorbiri literare“ și România literară”, apărute în secolul al XIX-lea, ar fi reviste „de patrimoniu“, la fel ca și „Vatra“, finanțată de C.J. Mureș, „Tribuna“ de C.J. Cluj, iar „Contemporanul“ apare sub egida Academiei Române.

Revista de cultură Familia nu era înregistrată la OSIM. Redacția ar fi putut-o înregistra doar prin Consiliul Județean. Nu exista nici o altă formă de asociere care să țină de Familia. Riscam să risipim timp «birocratic» prețios și să pierdem numele în favoarea mai știu eu cui. Cu aprobarea conducerii de atunci, Mircea Pricăjan a înregistrat numele, ferind revista de orice surpriză. Văd că gestul se întoarce acum tot împotriva lui când poate ar fi fost mai bine ca Revista de cultură Familia să fie marcă de biscuiți“, a răspuns Miron Beteg, secretar de redacție, publicat de „Bihoreanul“, sub titlul ironic Povestea candidei Familia și a nesăbuitei sale bunici. Replica era adresată celor care susțineau că revista, implicit marca, e un bun al cetățenilor, al bihorenilor, deci nu poate aparține unei persoane fizice.

Mircea Pricăjan ne-a explicat că a început procedura în înțelegere cu Ilie Bolojan, urmând să doneze marca Consiliului Județean Bihor. „E mai rapid așa“, a motivat. Deocamdată, procedura este în curs și probabil va dura 2-3 luni. „Sper să am înțelepciunea să sting aceste controverse, voi dona titlul finanțatorului și mă voi ocupa de înnoirea revistei. Am avut o discuție cu dl. Bolojan, care nu mi-a cerut altceva decât să facem o revistă mai atrăgătoare pentru public. Asta și facem: am schimbat grafica, coperta arată altfel, conținutul va fi mai viu, vor fi invitați și oameni de cultură mai tineri, alături de seniorii la care nu vom renunța“.

Pe scurt, mica redacție cu forțe diminuate și mutată la Biblioteca Județeană „Gh. Șincai“ își dorește o revistă pe model occidental.

Consiliul Județean a intervenit în controversă asigurând publicul că „urmează ca la finalizarea procedurii marca să fie transferată în patrimoniul Consiliului Județean Bihor, căruia să îi aparțină de fapt și de drept. Menționăm că vechile conduceri ale Revistei de Cultură „Familia“ și ale Consiliului Județean Bihor nu au inițiat procedura de înregistrare, astfel că marca a fost până acum neprotejată“. Că egida este inevitabil politică nu îi îngrijorează pe redactorii de acum, care se simt mai curând eliberați de problemele administrative preluate de bibliotecă.