Poemul săptămânii de Ovidiu Genaru

Sunt atât de trăit încât am și uitat
că am fost părăsit în tăcere
de cei cu care cândva am pornit la drum.
Și-mi era bine.
Acum încotro? Sunt tot mai grăbit
să mă scufund implacabil în mine însumi
unde se presupune că ar fi înțelepciunea celor vechi. Nucleul nostru biblic.
Atunci de ce par că aș fi singur?
Ireparabil și definitiv
singur
eu? Surpat înăuntru? O gaură neagră?
Singur deși îmi sunteți alături străini
voi toți
voi alții
lupii?
Da
înfrigurat și nefericit
fiindcă nimeni dar nimeni dintre cei care
m-au părăsit în tăcere
nimeni dintre cei cu care cândva am pornit la drum
nu mă mai poate ajunge din urmă
să mă recunoască drept unul de-al lor.
Sunt morți.