Sărutul fratern

Vrei să fii tu, târziu, pajiștea mea,
Unde cresc arborii de pâine și cafea?
Unde nu-i boală, moarte, nici urât?
Obrazul dă-mi-l, să-l sărut. Atât…

Un cast sărut. Ca păstrăvul în vis
În râu, în zori. Căzând din Paradis
O frunză, o atinge botul, foarte lin,
Și-n branhii-i intră aburul alpin.

Sărut înfrigurat, ce fratele și sora
Și-l dau când vine nemiloasă ora,
Sărutul fără patimi grele-ntr-însul,
Tragic sărut, care ascunde plânsul.

Sărutul de copil, lipit de geam.
Eu flori de gheață adulmecam.
Sărut când nu te mai întorci,
Mărgăritarul lacrimei îl storci.

Sărutul blând ce-n rai se coace,
Și-l simți, nepământeană pace.