Poemul săptămânii de Adrian Lesenciuc

letopisețul poeziei de la optzeciști încoace de unde este părăsit de vornicul cărtărescu din țara de jos

poetul
cu tăișul hârtiei pe gâtul poemului
îl obligă să-i scrie cronica
poemul respiră aerul apăsător al creației și
așază versuri-versuri despre
nemaipomenitele întâmplări ale măriei sale (ce bine că poetul nu înțelege ce-nsăilează poemul să-i ceară să scrie măria sa cu majuscule)

– nu-l chinui măria ta strigă nebunul curții lector ocazional prezent la scena cu amenințarea
– după ce îi tai lui capul ți-l retez și ție țipă
poetul
istoria nu poate fi spusă de nimeni mai bine
decât de mine

în regate imaginare nebunii vorbesc despre sfârșitul stirpei voievodale cum vorbesc în dodii și cei ce invocă sfârșitul istoriei
poemul
respirând tot mai greu
scrie cu soarta lui miron costin zugrăvită în ochi letopisețul pe care vakulovski l-a stâlcit în rostire
și despre care nu mai știe dacă e proză sau nu

oricum nu mai contează azi