Corabia de cuvinte
Moto: „Locuiesc într-o patrie
care mă devoră”
(dedicată domnului Nicolae Manolescu,
ca autor al cărții Arca lui Noe)
Scriu ca pe puntea unei corăbii
de ruliu și de tangaj afectat – pe hârtie
litere bete se clatină se agită
ca (pe) o mare înfuriată
Jucând între maluri de zor, fiecare din semne
e-un matelot cu pas de rățoi răsfățat (bilă
pe masa mea instabilă)
Scriu amarnic ca pe timp de cutremur
cu Arca oprită pe-un vârf ararat
(vreun balcan – sau carpat eșuat) Se scrie
astăzi la mine-n țară într-o prostie:
Iată-i pe corabia de hârtie-mbarcați
săltând pe valuri ca pe-o mare-n furtună,
suferind de sindromul scriiturită endemică
milioanele de confrați!
Scriu crispat ca pe vârful
unui Turn Babel
pe corabia beată – în loc de catarg
(sau coș de vapor) instalat
– pe-o coastă sălbatică far –
Zidarii din turn se înalță
la cer cu turn cu tot cum însuși Manole
în nava mănăstirii de Argeș – ca arca
Domnului Savaot
Maltăr! Cărămidă! strigă meseriașii, turbat
și li se dă smoală în loc de var – li se-oferă
ridicate cu scripeți
vocale consoane sintagme locuțiuni
(Poezie și proză teatru eseu, mai avan
și rar de tot câte un roman)
Iată-l pe taica Noe pe arcă – se rățoiește
la fiii săi scriitori: ia spune Sem ce se mai aude…
Ce se mai vede Ham ce se scrie
Iafet astăzi în acea Românie?… Literele pe arcă,
umanioare (genuri și specii)
jucând agitat – pe masa de lucru saltă turbat
ca între maluri talazurile unui ocean
… Însă de sus din Parnas
nici un semn: nu tu ramură de măslin
nu pană de porumbel – porumbelul lui Süskind
și nici urmă de corb(-ul lui Poe) nevermore
Ci doar suspinul vreunui biet cititor
bricoleur: vai, lectura asta e-un chin!
… Și-un potir de venin