Poemul săptămânii de Remus V. Giorgioni

Corabia de cuvinte

Moto: „Locuiesc într-o patrie

care mă devoră”

(dedicată domnului Nicolae Manolescu,

ca autor al cărții Arca lui Noe)

Scriu ca pe puntea unei corăbii

de ruliu și de tangaj afectat – pe hârtie

litere bete se clatină se agită

ca (pe) o mare înfuriată

Jucând între maluri de zor, fiecare din semne

e-un matelot cu pas de rățoi răsfățat (bilă

pe masa mea instabilă)

Scriu amarnic ca pe timp de cutremur

cu Arca oprită pe-un vârf ararat

(vreun balcan – sau carpat eșuat) Se scrie

astăzi la mine-n țară într-o prostie:

Iată-i pe corabia de hârtie-mbarcați

săltând pe valuri ca pe-o mare-n furtună,

suferind de sindromul scriiturită endemică

milioanele de confrați!

Scriu crispat ca pe vârful

unui Turn Babel

pe corabia beată – în loc de catarg

(sau coș de vapor) instalat

– pe-o coastă sălbatică far –

Zidarii din turn se înalță

la cer cu turn cu tot cum însuși Manole

în nava mănăstirii de Argeș – ca arca

Domnului Savaot

Maltăr! Cărămidă! strigă meseriașii, turbat

și li se dă smoală în loc de var – li se-oferă

ridicate cu scripeți

vocale consoane sintagme locuțiuni

(Poezie și proză teatru eseu, mai avan

și rar de tot câte un roman)

Iată-l pe taica Noe pe arcă – se rățoiește

la fiii săi scriitori: ia spune Sem ce se mai aude

Ce se mai vede Ham ce se scrie

Iafet astăzi în acea Românie?… Literele pe arcă,

umanioare (genuri și specii)

jucând agitat – pe masa de lucru saltă turbat

ca între maluri talazurile unui ocean

… Însă de sus din Parnas

nici un semn: nu tu ramură de măslin

nu pană de porumbel – porumbelul lui Süskind

și nici urmă de corb(-ul lui Poe) nevermore

Ci doar suspinul vreunui biet cititor

bricoleur: vai, lectura asta e-un chin!

… Și-un potir de venin