Frida
Amurgul verde
al pădurii
după ploaia caldă
de la amiază
un cuvânt răgușit
a găsit locul
unde curcubeul
s-a înfipt în pământ
și a izbucnit în plâns
amintindu-și amănunțit
minuțios
că totuși undeva
se ascunde o greșeală
a murit Frida
cățelul
de la rădăcina casei
care-n reveriile ei
se rușina de văzduh
și de pisicile
hrănite pe jumătate
dincolo de gard
stau grecii gălăgioși
lipsiți de inimă
care încă n-au aflat
că timpul nu trece
timpul degradează