Poemul săptămânii de Coman Șova

poem

Orașului Piatra-Neamț

Mi-e dor de verdele pădurii mele
și de albastrul apei spumegând
de-acele plute alergând în lume
pe largi spinări de ape lunecând

Să văd de Paști făclii pe Bâtca Doamnei
și pe Cernegura, speranțe și stafii
să mă afund adânc în frunza toamnei
și să-mi urez să fiu, să fim, să fii!

Văd brațe verzi împresurând orașul
El, perla munților cu grai domol
să bem pentru vecie aldămașul
pentru Gondolă, strada Florilor și Mall.

Mă duce pasul către acele locuri
văd Valea Bistriței-n răspăr
îmi amintesc de Borzoghean și jocuri
de toate-mi amintesc de-a fir’a-n păr.

Dar sunt plecat la șes cu foc în termometre urcând pe scara verii până sus
fără răcoarea noastră de la vetre
venită, hăt! din codrul nesupus.

Sunt copleșit de zgomot, de praf și de
nesomn
cu vârsta mâzgălită de parcă nu mai ești dar sunt încă pe scară neobositul domn înlănțuit de București.

17 martie 2019