Freezing rain

pe Adieu de Anatol Vieru
și pe Ritualul primăverii de Igor Stravinski

cristale solitare se apropie, se depărtează
și se apropie iar
ele-și vorbesc
fără să se atingă
clinchet violet, clinchet alb, clinchet auriu,
armonii postceleste,
premergătoare cuvinte ,
– deghizări cu măștile iernii,

azi acest adieu pentru pian
e un luminiș verde crud
pentru copacii acoperiți cu aceste cristale
în armuri de ghiață prizonieri, doborâți la
pământ
vaiet , crengi ce se rup în ritmuri de adio,
clinchetul suferinței
în notele din partituri
dar și pe străzile Bucureștiului
pline azi de cristalele ce au fost cândva
seve înfocate ale teilor și salcâmilor în floare
și mi se face dor de ritualul primăverii, de
Stravinski,
și de două piane niagare
stinse în extatic dor

la fereastra mea : ritualul rece, pur al gheții
și al perlelor ei ucigașe din bradul târziu,
și ecoul unui violoncel din pustiia mării în
ianuar

sau halta Herina
când gura ta îmi șoptea cu trei sute de crini.