Dar nu pune întrebări
corzile vocii îi sunt atinse
de vibrațiile unui diapazon
cu toate notele stinse.
Învârte-O, Meștere, în jurul
axului ei și fă-o să vadă ce
nu se vede. Fă-o să audă
ce nu se aude, ce nu se știe
decât într-o altă episcopie
cu ierarhul plecat din chilie:
cum plânge fiul său cel nenăscut,
cum arde la focul ei abia început
coaja crudă a fructului
și foaia albă a salvconductului.
Și cum se apropie ea la amiază
de Mijlocul ce se tot depărtează
ca o Corabie beată
cu cârma înțepenită și și vâsla legată.
Și fă-o să nu-i fie frică de nebunie
spune-i că ea mișcă fără să știe
vârcolacii din lună și soare
că e mașina zburătoare
cu care se preumblă
arhanghelii și iloții
preacucernicii și hoții.
Fă-o să nu poată vorbi,
las-o în voia privitului
limba sa e demult un
surogat dulce al muzicii
și al calendarului
un freamăt surd al harului
ca ecoul unui mușuroi de termite
cu aripile încă nedezlipite
un felinar stins
o capcană în care nu s-a prins
nimic dinadins.
Nicio vietate n-a fost strivită
de colții ei de fecioară nesiluită.
Fă, Doamne, cu ea o greșeală
poate fi opera ta capitală!
Se uită tot timpul
