Despre bănuții milei
El își desfășoară activitatea de cerșetor
și-n timpul liber deschide ușile coliviilor,
eliberând ce a mai rămas din zbor. El
predă la Stanford matematici superioare
și adeseori adoarme la umbra unei
piramide din cuvinte, în ceruri de tămâie.
Duminicile culege flori, pentru buni și răi
deopotrivă, numai din Paradis.
Ieri mi-a telefonat că a strâns ceva iubire
din cerșit și mi-o dăruiește mie
dar nu știe cum.
El e văduv și pensionar. El s-a angajat
la Muzeul satului. Vede de o
gospodărie din Sibiel.
Casa e albăstriu zugrăvită. Are o
grădină cu flori în față și-n spate el a pus roșii, ceapă,
fasole și ardei și pe margini zmeură.
Azi vecina de la casa de alături i-a strigat peste gard:
fiecare om e un răspuns pentru
ceilalți. Și a continuat să scuture cergile casei din Rod
de care vede cu mult drag. După ce i-am
vizitat căsuța el a cules o cană de
zmeură
și mi-a dăruit-o însoțindu-și delicatul
gest cu un zâmbet curat, de adolescent emoționat.
Apoi cu ochii plecați a spus încet: Vă rog,
dacă mai veniți la muzeu să treceți și pe aici.
Dacă vă aștept trăiesc mai mult.