Poem de Eugen Suciu

umbrele
după-amiezii

Umbrele după amiezii
încep să se lungească
departe
soarele a explodat în roșu
cuvîntul
pe care îl doreai precis
s-a însoțit cu bezele
și acum în aer
se dezarticulează
fiecare are propria părere
despre ceea ce i se păruse
un cuvînt minte
cu același cuvînt
se rostește adevărul
totul e comentariu
îndîrjit
ca rotulele sîngerînde
ale credincioșilor
care dau ocol mănăstirii
cînd ieși pe ușa casei
alte și alte praguri
se perindă
în briza ușoară
războiul nu-i departe