De ce scrii? De ce scrii? De ce nu te rogi mai bine ? Ai fi mai în cîștig. Probabilitatea de a ți se împlini o dorință e mai mare. Ai deschide în tine izvoare înfundate. Ori poezia e și nu e. Scrisă nici nu mai e a ta niciodată. Crește de una singură. Sau …
Toamnă mistică Cad foile din ramuri, Până rămân privirii Codrii de cruci pe care Se stinge anotimpul. Hai să pășim cu milă, Pe frunzele ce poartă În ele nostalgia A tot ce-a fost să fie. Deși pare sfârșitul, Ce vezi e doar coconul, În care așteptarea Se face Înviere.
cenzorul Stai liniștit căci imperiul hârtiei va mai dura deși aproape toate celelalte au dispărut în istorie dar cel mai vechi dintre ele încă are în față vreo jumătate de secol – iată că și tu ai trăit aparent mai mult decât cărțile tale stai liniștit căci mai poți adăuga o speranță acestei situații după …
Un perete văruit Dumnezeu este metafizică statică, a spus cineva citat de N. Steinhardt în fericirea sa. iată de ce la margine de nicio apă stau și mă uit în apă pân’ voi crăpa. o ușurare să-mi percep de pe-acum limitele, declinul de perete văruit ce va să cadă, să se prăbușească în mare când …
Vîntul prin tei Ehei. Aud vîntul prin tei fluierul mierlelor răgetul vecinilor la miez de noapte cînd îi apucă setea de adevăr Aud aud pașii milimetrici ai furnicilor cucerindu-mi balconul bubuitul mașinilor tunate pentru apocalipsă tunetul motocicletelor aidoma în plină cursă la unu noaptea pe Bulevardul Titulescu din Cluj Cavalcada asta se repetă pe noapte …
Într-o limbă etruscă rudimentară …însă cu gesturi ușor de tradus mâna mea avansează spre coapsa ta încinsă în toiul acestei veri cu incendii și inundații și cu noi recorduri de fierbințeli; privim alungiți la tv dezastre repetitive și revolte de neputință colective sau personale cu ceva ridicol și demn ademenind atâtea speranțe secrete fragile și …
3 spre 4 septembrie 1952 În noaptea aceasta, în care trebuia să mă nasc, Deși nu eram de serviciu, am intrat în tipografie Și am ținut să-mi corectez personal șpaltul vieții De teamă Să nu apară cumva, din greșeală, Programarea tramvaiului la 21 de ani. Spre dimineață, După ce verificasem și ultimele „semne de punctuație“ …
Stare de târziu Doamne, adu‐mi calul cel plecat în nori, ia‐l de frâu şi vino să‐mi asculți un gând: eu m‐am tot născut de‐atâtea ori – adu‐mi calul, Doamne, calul alb şi blând. Mă grăbesc, Părinte, vreau să plec cu el într‐o lume mare, cu tăcerea‐n geamuri, să crească înserarea lină pe‐un inel, dintr‐o coapsă …
Despre bănuții milei El își desfășoară activitatea de cerșetor și-n timpul liber deschide ușile coliviilor, eliberând ce a mai rămas din zbor. El predă la Stanford matematici superioare și adeseori adoarme la umbra unei piramide din cuvinte, în ceruri de tămâie. Duminicile culege flori, pentru buni și răi deopotrivă, numai din Paradis. Ieri mi-a telefonat …
Saliva albinelor Saliva albinelor ce frământă polenul, saliva de pe buzele contopite în sărut, saliva pe care și-o înghite, nod în gât, copilul, relatând minunea unor fapte, saliva Domnului amestecată cu lutul. Saliva rumegată de bivolul indiferent, fină ca dantela de Burano, care imită vălul spumei, darul reginei sirenelor, saliva, firicel, la colțul gurii pontifului …
Gloriosul tron pe acest tron a stat gloria unui mare imperiu care mii de ani a trecut dintr-o viață într-alta dintr-o dinastie obosită în alta mai tânără mai însetată de sânge de la înălțimea tronului s-au pustiit popoare s-au năruit cetăți așezări au fost înecate-n cenușă din vrerea lui capete s-au rostogolit pe podele oase …
În cățuia infernului numită pat închide de-acolo de unde ești și dintr-odată te-ai aflat cu ochii închiși să le spui tu morților povești închide fereastra închide zgomotul babilonia sfârșitului acestei lumi în care bun de plată m-ai lăsat cum pe Marta a lăsat-o la greu Maria închide oglinda în care întâia oară în fața mea …