Toamnă mistică
Cad foile din ramuri,
Până rămân privirii
Codrii de cruci pe care
Se stinge anotimpul.
Hai să pășim cu milă,
Pe frunzele ce poartă
În ele nostalgia
A tot ce-a fost să fie.
Deși pare sfârșitul,
Ce vezi e doar coconul,
În care așteptarea
Se face Înviere.