Icoane de toamnă
Cu totul altfel decât țăranul care a tras în
sus de răsaduri
ca să crească mai repede,
dar le-a găsit mai târziu veștejite,
toamna împinge zilele înapoi în
micimea lor
iar eu mă bucur că sunt mai încete
și își păstrează rădăcinile-adânc în pământ.
Doar mările au același ritm, câte-un val
mai scoate la țărmuri înc-o icoană
din vremea iconoclaștilor,
aruncată atunci spre a nu fi distrusă.
A plutit secole, dar acum ni se-arată
întreagă.
Și valul mai scoate
migranți care-și strâng copiii la piept.
Și ei în plutire
spre o nouă viață.