*
La picioare adastă
ceea ce cândva a fost drum,
cale niciodată întoarsă,
câine bătrân așezându-ți la picioare
credința.
Aurită e însă ziua,
însorită fereastra deschisă spre-ntinsul
din care se-ncheagă uitarea de sine.
E un dar pe care-l primești,
un răgaz poate nemeritat,
împreunarea vieții tale
cu lumea.