Hemingway – începuturi

Ernest Hemingway e din acea categorie de scriitori devastați iremediabil de propriile accese de vitalism orgolios. Un declic permanent al nestatorniciei, o confruntare cu o explozivă dorință de libertate și de descătușare, un sentiment al împlinirii și al bucuriei de-a trăi, secondate simptomatic de unul al golului existențial și al renunțării totale l-au caracterizat pe …



Plutind peste oameni și vremuri

După docte incursiuni imaginare prin Bucureștii literari și după un remarcabil roman de debut, în 2018, Andreea Răsuceanu reconfirmă pe linia prozei de largă respirație istorică. Vântul, duhul, suflarea prelungește structura etajată din precedentul O formă de viață necunoscută, experimentând din nou cu bune rezultate valențele narațiunii mozaicate cronologic, baroce în stil și plurivoce, ca …



Singurătatea bonelor

Al doilea roman al franțuzoaicei de origine marocană Leïla Slimani mi-a amintit de filmele iranianului Asghar Farhadi (fundalul etnic și geografic nu e chiar același, desigur, dar e apropiat ca etos și traseu narativ). Evoluția poveștii pare ternă, aproape banală până la un punct, pentru ca, mai apoi, narațiunea să devieze surprinzător spre zguduitoare drame, …



Cazul Gregor-Bastian

Romanele Dorei Pavel au mers mereu pe linia subțire dintre proza noir, parabola existențială și ficțiunea psihotică. De la Agata murind (2003) la Do not cross (2013), proza autoarei a mizat aproape întotdeauna pe remake-ul gotic și pe simbolizarea eflorescentă, pe hiperbola ficțională ce brodează colorat în jurul unor obsesii absurde, rezolvate doar parțial de …



Oameni și pisici

Mi-e greu să cred că ai putea scrie ficțiune cu personaje-animale, fie ele naratori ori ba, fără să fii iubitor de animale (eventual, al animalului ales ca protagonist). Mi-e greu să cred, deci, că poți scrie cu și despre pisici, fără să fii pisicofil. Și cum scriitorii sunt, în general, pisicofili învederați, o carte din …



Din nou, despre România „altfel”

Ultima carte a lui Lucian Boia e cea mai subțire, între cele din de-acum binecunoscuta sa serie „oblică“ despre România. Asta mai ales fiindcă ea se dorește nu o abordare tocmai nouă, ci mai degrabă o prelungire a eseului din 2012 (reeditat în mai multe rânduri), De ce este România altfel?. Acolo autorul vorbea despre …



Amintirea Șeherezadei

„Înainte ca Șeherezada să intre în scenă, femeile se împărțeau în două categorii: cele care trădau și erau ucise (regina) și cele care erau ucise înainte să poată trăda (fecioarele). Acestea din urmă, ale căror voci – spre deosebire de Șeherezada – nu se aud în poveste, sunt cele mai ignorate și nedreptățite de critică.“ …



Poezie, singurătate și moarte

De la Paznicul ploii (2010), Adrian Alui Gheorghe a părăsit temporar discursul liric în favoarea romanului și a prozei scurte, cu rezultate la fel de notabile. N-am mai socotit volumele de atitudini ale intelectualului „în cetate”, pe cât de implicat, pe-atât de afectat (inclusiv biografic – apropiații săi știu!) de ce s-a-ntâmplat în colcăiala socio-politică …



Al doilea cronicar al lui Magellan

Cunoscut mai ales ca memorialist al Belle Époque, ca biograf și destul de vag ca romancier, Stefan Zweig avea darul de-a transforma în proză orice realitate abordată. Apologet al trecutului, Zweig era îndrăgostit de evenimentele și figurile istorice cu potențial epic. „Viețile“ sale, la fel ca și „momentele astrale ale omenirii“ în variante repovestite, poartă …



Din nou despre comunism: opt interviuri „de apoi“

Din desantul de interviuri propuse deja de Cristian Pătrășconiu în 2020 (sunt vreo patru volume centrate tematic), cel despre comunism mi se pare cel mai incitant. Nu că domeniul n-ar fi deja stors de sensuri și de abordări, dar protagoniștii intervievați sunt intelectuali care au fost implicați, într-o formă sau alta, în subiect. E vorba …