De la Ken Rosewall la Lefter Popescu

Apariția unui nou volum semnat de Gelu Negrea este întotdeauna, pentru mine cel puțin, un prilej de satisfacție, căci autorul oferă o lectură plăcută și punctele lui de vedere, chiar dacă uneori contrariază și induc voit și insistent paradoxul, sînt interesante, inedite, iar expunerea lor în registru ludic și ironic le mărește cota de interes. Am pornit astfel lectura volumului Lecturi subiective (Editura Academiei Române, 2020) cu așteptări înalte ce nu mi-au fost înșelate, dar și cu anticiparea unei delectări dinainte promise.

Fiind un redutabil cunoscător și comentator al fenomenului sportiv, dotat cu o bună memorie a trecutelor vieți de mari campioni și mari perdanți, sînt sigur că Gelu Negrea își amintește cazul titratului jucător de tenis Ken Rosewall. Campionul australian a cîștigat măcar o dată cam tot ce se putea în materie de turnee majore și de patru ori Cupa Davis cu echipa. Dar la Wimbledon, deși a ajuns de patru ori în finală, nu a dobîndit laurii niciodată. Asemeni lui Rosewall, Gelu Negrea a luat premii importante, dar la cel al Uniunii Scriitorilor a fost nominalizat de patru ori fără a primi trofeul. Așa-i în tenis!

Cum scriitorii nu se retrag la limită de vîrstă, criticul „specializat“ în opera lui I. L. Caragiale mai are șanse să rupă ghinionul și să pună cele „două loturi“ pe listele adecvate, iară nu viceversa, ca pînă acum.

Ion Luca Caragiale nu putea lipsi dintr-un volum al lui Gelu Negrea. Casierul Anghelache M., Lefter Popescu și alte personaje cu reverii nocturne ocupă primele 65 de pagini ale cărții. Multe file sînt alocate altui autor de care Gelu Negrea s-a ocupat cu insistență, și anume Marin Preda, pus și într-o relație de continuitate cu Liviu Rebreanu. E drept că Preda a debutat în 1942, iar în volum în 1948, la patru ani de la dispariția lui Rebreanu cu care, în afară de continuitatea tematicii, va împărtăși moartea prematură, la o vîrstă apropiată de a aceluia, dar după publicarea unei opere considerabile ca întindere și valoare. Gelu Negrea mai adună în volumul său texte și despre alți prozatori. De pildă, Nicolae Velea, considerat de critic „un nedreptățit“ și Damian Stănoiu. Surpriza primei părți a culegerii o reprezintă însă textul de dimensiuni apreciabile dedicat lui Alexandru Philippide numit, justificat, „poetul uitat“. Este un text serios, analitic, bogat în exemplificări și argumente care susțin ideea că Alexandru Philippide poate ocupa un loc între primii 15 poeți români din toate timpurile. Citind pledoaria, putem să acordăm șanse de acreditare unei asemenea ipoteze, iar dacă locul nu este al 15-lea ci al 25-lea sau al 35-lea, la cîți poeți a ivit pămîntul românesc, poziția este foarte onorabilă.

Așadar, Gelu Negrea se ocupă cu succes și de poezie, dar și de teatru, în formația sa intrînd chiar studiul regiei. Găsim în noul volum capitole despre dramaturgia lui D. R. Popescu și despre arta de cronicar teatral a lui Șerban Cioculescu, care a fost chiar redutabil în acest domeniu. De asemenea, autorul se referă la volume memorialistice semnate de Dinu Cernescu și de Valeria Sitaru. Regizorului Cernescu, care ne-a dat memorabile montări cu piese de Shakespeare „prinse“ chiar și de mine în adolescență, ca Hamlet cu Iordache, Coriolanus cu Dichiseanu, Timon… cu George Constantin, Gelu Negrea îi atribuie pe bună dreptate calități de eseist.

În partea a doua a volumului, capitolele sînt mai scurte și au în general caracterul unor recenzii la diferite volume de toate genurile, una foarte interesantă fiind aceea despre o antologie de SF românesc. Tot în această zonă se înscrie un eseu despre post-umanism, amintind că, nu cu mulți ani în urmă, Gelu Negrea avea o prezență foarte consistentă la lucrările colocviului anual SF „Ion Hobana“. Și alte articole sînt incitante, de pildă cel care inventariază prezența și ponderea autoarelor în Istoria critică a lui Nicolae Manolescu, găsind că procentul de 6,2 la sută (15 doamne din 243 de autori cu „intrări“) este unul corect, compatibil cu realitatea literaturii noastre.

Volumul de Lecturi subiective (curat subiective, dar argumentate) al lui Gelu Negrea este o carte de citit integral și, mai important, chiar de recitit.