Seria de autor Marian Papahagi continuă cu încă un volum, reunind două dintre cărțile publicate de autor imediat după prăbușirea regimului comunist: Cumpănă și semn (1990) și Fața și reversul. Eseuri, studii și note (1993). Sunt cărțile care întregesc și definesc profilul de critic literar al regretatului Marian Papahagi, intelectual complex, cu activitate bogată și …

Rareori cei care scriu bine vorbesc la fel de bine, spune o veche și trainică prejudecată. Scrisul și vorbitul, deși utilizează același instrument lingvistic, sunt facultăți distincte, utilizează retorici diferite și se dezvoltă în mod aparte în fiecare dintre noi. Încă și mai rar este cazul unui filosof care, scriind bine filosofie, poate schimba cu …

Traducerea nu este niciodată același lucru cu originalul, însă există momente astrale în care dialogul unui poet cu creația altui poet, care scrie într-o altă limbă, produce un text cu dublă portanță: pe de-o parte, un echivalent strălucit al discursului inițial, iar pe de alta, o operă de sine stătătoare, cu existență distinctă în limba-țintă. …

 La această întrebare își propune să răspundă Gheorghe Glodeanu, într-o masivă sinteză intitulată, modest, Prolegomene la o istorie a diarismului românesc.Întrebarea este justificată de o lungă tradiție care consideră literatura noastră drept una a pudorii, în care elementele de intimitate pătrund târziu și cu fereală în texte, iar scriitorul are mari rezerve în a-și comunica, …

Apeiron și Emmetron Dintre scriitorii promoției mele, Claudiu Soare este, probabil, cel mai talentat și mai puțin cunoscut, în pofida unei activități literare susținute. Poet, prozator, eseist și traducător cu activitate susținută, Soare pare însă că se dezinteresează complet de promovare, de reprezentarea publică a propriei creații, împingând această frondă împotriva regulilor nescrise ale vieții …

Cu Mersul lucrurilor, Liviu Ioan Stoiciu ajunge la al 18-lea volum de poezie, fără a lua în calcul antologiile. Astfel, rebelul de la finalul anilor 1970 și începutul anilor 1980, cu o existență socială fragilă și supus represiunii regimului comunist, a reușit nu numai să supraviețuiască. Devotamentul său pentru literatură l-a ajutat să parcurgă deceniile …

Regizorul și fotograful Cristian Radu Nema, autor – între altele – al filmului Phoenix – Povestea, a realizat în siajul apreciatului lung-metraj dedicat formației Phoenix și un impresionant album fotografic, care celebrează istoria de 63 de ani a acestei instituții a muzicii românești. Este o lucrare de mari dimensiuni, ca și opera muzicală pe care …

Mai în glumă, mai în serios, Varujan Vosganian spune că romanul Cartea șoaptelor a fost scris spre a depune mărturie pentru poporul său armean, Dublu autoportret, pentru națiunea sa română, iar Elogiu alor mei, pentru familia sa. Deși, de regulă, scriitorii se înșală atunci când se evaluează pe ei înșiși, Varujan Vosganian are, de data …

Cuvintele dinlăuntru Karácsonyi Zsolt, poet și prozator maghiar din generația de mijloc (n. 1977, Arad), este bine cunoscut cititorilor români, atât datorită traducerilor realizate în românește din opera sa, cât și propriei sale activități de prodigios traducător de literatură română în limba maghiară. Redactor-șef al revistei „Helikon“ a Uniunii Scriitorilor din România, unde găzduiește regulat …

La apariție, în 1987, romanul lui Nicolae Prelipceanu, Scara interioară, a fost comentat – momentul literar îndemna la asta – ca un text postmodern. Și într-adevăr, privit prin această lentilă, romanul are toate „ingredientele“ unei construcții postmoderne: un narator ludic și dezabuzat (care ba știe, ba uită ce e cu personajele, ba intervine printre ele, …

Dumitru Micu a avut o traiectorie aparte în critica și istoria literară românească. A debutat cu poezie, dar s-a făcut cunoscut la începutul anilor 1960 prin critica sa de întâmpinare, prin recuperarea curajoasă a unor scriitori interbelici interziși în deceniul anterior (Tudor Arghezi, Lucian Blaga) și prin promovarea unor tineri scriitori de primă mărime, de …

Când Bedros Horasangian publica în 1987 romanul Sala de așteptare, generația optzeci se afla la zenit.Trecuseră patru ani de la apariția celor două „manifeste“, camuflate în regulamentare „debuturi colective“, Aer cu diamante și Desant. Era limpede, pentru critica literară ca și pentru cititori, că este vorba de o generație de creație, nu de una strict …