Când am citit prima versiune în limbă română a Condiției umane a Hannei Arendt (Editura Idea și Casa Cărții de Știință, Cluj, 2007, în traducerea lui Claudiu Vereș și a lui Gabriel Chindea, care urmează prima ediție a cărții, din 1958, și este o traducere minunată și greu de găsit azi), nu am îndrăznit să …

Nu sunt lingvist și nu cunosc sistematic regulile care determină periodic schimbarea semantică a termenilor pe care îi folosesc astfel de specialiști. Îi ascult cuminte pe cei competenți și nu mă așez pe banca nostalgicilor care deplâng pierderea sensurilor vechi; mă amuz doar reflexiv să ascult pe cât pot această evoluție și să zâmbesc cu …

Când privirea revine neliniștită asupra celor pe care le numește din obișnuință „lucruri firești“, ea poate reflecta asupra unui termen aparent anterior până și faptului de a fi. Chiar dacă prezența pare un atribut al faptului de a fi, la un examen simplu al minții noastre ne putem da cu ușurință seama că fiecare dintre …

Îndemnuri către filosofie au scris: Platon (sporadic în dialoguri), Aristotel (în tinerețe, un tratat parțial pierdut), Cicero (Hortensius, din care au rămas fragmente destule cât să miște continente), Iamblichos (care l-a și salvat parțial pe cel aristotelic), David Armeanul (admirabil tradus demult în română), Boethius (care maschează genul în Consolarea lui), Alcuin din York (pe …

Jacob Taubes, Karl Löwith, Eric Voegelin sunt autori care ne vorbesc despre Gioacchino din Fiore ca despre un autor ale cărui scrieri sunt responsabile de un anumit aspect al imaginarului modern. Mai precis, de ideea modernă că istoria va cunoaște o ultimă etapă a ei, în care succesiunea evenimentelor va fi fără nicio importanță, în …

Ce se petrece în mintea mea când citesc ediția bilingvă a unui autor vechi, despre care mulți admit că este o sursă a culturii mele, pe care mulți editori o tipăresc cusută, ca să stea deschisă pe masă, cu coperți cartonate și suficient spațiu alb în margine pentru notițele mele? Am înainte un text vegheat …