Incontestabil, lumea actuală înfățișează tendința unei disocieri de poezie. Cu o reprezentativă vitalitate Adrian Alui Gheorghe o consemnează, îi ia apărarea, suplimentar chiar la modul explicativ spre a sublinia dramatismul fenomenului: „Încet, încet, lumea s-a vindecat de poezie. Poezia și poeții au intrat în istorie, laolaltă cu șamanii, cu vrăjitoarele, cu ghicitorii în palmă. Au …
Liviu Capșa ne oferă o poezie ludică sau, în pofida aparențelor, una gravă? Și una, și alta, întrucât un condei inspirat poate cultiva o ambivalență a celor doi factori răspunzând în ultimă instanță raportului dintre relativ și absolut. Umorul e aici lejer în desfășurarea sa spectaculară, patetismul e doar pe alocuri sugerat, aidoma unui contrast …
Poezia Gabrielei Hurezean înregistrează cu perseverență criza umanității actuale, într-un joc animat al mărturiei biruitoare asupra ei înseși. În ciuda accentelor dure, nu din postura de damnat, ci din cea de martor, cu o vitalitate care în fapt pare a o absolvi de sacrificii. Starea critică poate fi mai productivă decât una optimistă, sugerând o …
Într-un mediu liric al dislocărilor, incongruențelor, tensiunilor staționare, o perspectivă luminoasă, o caligrafie a sufletului expus public cu fiorul cu care se expune sie însuși ni le oferă poezia Andreei H. Hedeș. O figură a împăcării cu sine străină de vanitățile curente, placată pe împăcarea cu existența la un mod reprezentând o paradigmă inclusă. Fără …
O agreabilă surpriză ne-a produs-o recentul volum de versuri al poetei de limbă română și franceză, Elsa Dorval Tofan, stabilită de peste două decenii în Canada, la Montréal. Discursul d-sale e bizuit pe o introspecție nu o dată patetică, dispusă a se suspenda pentru a face loc unui sarcasm derivat dintr-însa precum o laterală confirmare. …
Gabriela Gheorghișor ne înfățișează în creația sa poetică o cazuistică a feminității. Amestec voluptuos de constatări și supoziții, de afecte și percepții, de alinturi și refuzuri în regimul unui remarcabil rafinament expresiv, conștiința i se articulează pe un fundament tipic fără a abandona nicio clipă palpitul vital, prezența naturală a elementelor care îl compun, erosul, …
Recentul volum al Floricăi Bud e un jurnal existențial sui-generis. Factorul primar nu e realul, ci o sumă a dispozițiilor variate ale autoarei care îl îmbie și îl provoacă în multiple episoade bătând spre ficțiune, cu o bonomie care nu cedează. Un lirism ludic plutește asupra lumii ambientale. O plutire veselă, ștrengărească, la mică distanță, …
O degajare fantastă, larg gesticulantă, cu aplomb teatral, ne oferă creația poetică a lui Lucian Vasiliu. D-sa ne apare jucăuș, dansant, plutitor cu aerul de-a brava lumea, de-a se brava pe sine. Totul pare a-l atrage într-o mare diversitate de clipe tangente deopotrivă la concret și la abstract, la proximitate și la distanțare, la cotidian …
În poezia Violetei Savu materia apare prin intermediul unui proces lăuntric devenind ceea ce Valéry numea „o stare sufletească“. Cu sfială și temeritate în alternanță, autoarea abordează un mediu concomitent familiar și enigmatic în evoluția sa provocatoare, căpătând expresie în felul acesta o incredulitate de fond, o incertitudine a conștiinței moderne disipată într-o multitudine de …
Am citit cu plăcere ultimul volum de versuri al lui Daniel Corbu, unul antologic. În contextul unei asocieri haotice de vorbe sub care în ultima vreme condiția poeziei sucombă cu succes, avem în față o creație de remarcabilă autenticitate personală, ceea ce nu e puțin lucru. Doi factori se află în spectrul său într-o relație …
Creația poetică a lui Alexandru Ovidiu Vintilă e străină atât de abundența plasticizării, cât și de excesul speculativ printr-o consecventă tactică economică. Aparenta simplitate la care recurge nu reprezintă decât o tendință de reconfigurare a realului, o transmutare a sa nu o dată surprinzătoare, caracteristice discursului în cauză. Din elementarul formal rezultă o lume cu …
Inadaptarea, fenomen generic al ființei poeților, se înfățișează în cazul lui Liviu Ioan Stoiciu sub un aspect dual. Pe de o parte, e una social-morală la lumea actuală, pe de alta, se află în raport cu sine, în secvențe alternative, spre a sugera impasul. Cea dintâi are ca punct de plecare o sumă de tangențe …