Un neotradiționalist

Olimpiu Nușfelean nu evită, și bine face, a-și da în vileag un suflet rural. Plin de trăirile unui trecut-prezent, timp care nu se sleiește, pentru care tradiția e un cadru absolut, o garanție a autenticității personale întrucît se prezintă egală cu autenticitatea colectivă. Un soi de pietate a tradiției devenită reflex, cu toate că în …



Un critic mediator

Într-o amplă, impozantă cercetare s-a angajat Adrian Dinu Rachieru, din care a apărut recent primul volum, în fapt o istorie a literaturii noastre contemporane, minuțios documentată, cu paciența benedictină a unei pletore de referințe critice. Circumscrisă unei perspective teoretice oferite de prezența a cinci tipuri de canon, politic, neomodernist, protocronist, postmodernist, est-etic, succedate de cîteva …



O mediere echitabilă

O delicată echilibristică între materie și emoție, între real și ficțiune alcătuiește textura poeziei semnate de Rodica Braga. Ocolind opțiunea fermă pentru un factor sau altul, poeta se complace într-o visătoare ezitare cum într-o dispoziție încărcată de latențe ce-i îngăduie a înainta printr-o modalitate lirică în transparența căreia încearcă a măsura lumea. Atenția d-sale se …



„Dialoguri confesive“

În principiu dialogurile cu scriitorii sunt în măsură a atinge două obiective. Pe de o parte să surprindă în tușe caracteristice personalitatea celor intervievați, pe de alta să arunce o lumină asupra contextului cultural și nu numai în care au loc. Evident un rol decisiv îl deține calitatea întrebărilor care trebuie să fie bine țintite, …



O poezie crepusculară

Din capul locului moralmente declinantă ni se prezintă poezia lui Ioan F. Pop prin emblema „umbrei“ sub care se situează. Străbătută de „o rece melancolie“, înfrigurată, tînguitoare, uneori tangentă la patetism, înșiruind diverse ipostaze ale cedării, inclusiv imagini fantomatice spre a poposi în ceea ce pare indicibil. Crepusculul înaintează într-un nocturn constrîns de reprezentații onirice: …



Amintirea lui Nicolae Florescu

În 1990 am locuit o vreme la cîțiva zeci de metri de Ateneu, ceea ce mi-a îngăduit bucuria de-a primi frecvent vizitele unor scriitori între care se afla și Nicolae Florescu. Istoric și critic literar, nu în ultimul rînd publicist cu o tematică civică ale cărui articole începusem a le citi în „Jurnalul literar“, inaugurat …



Pe struna erotică

O amplă confesiune cu adresă erotică reprezintă materia ultimului volum de versuri al lui Mircea Stâncel. Motivele de la care pornește tind a contura nu doar profilul afectiv al actantului liric, ci și o viață în trăsături ce se întrepătrund cu un mediu, o epocă. Din aproape în aproape poetul își revendică un fundal biografic …



Un Oblomov existențialist

Oblomov, unul din acele personaje predestinate a deveni mai frecvent amintite decît autorul lor. Propunîndu-și a urmări fenomenul într-un eseu, Iacob Florea consemnează contradicția inițială dintre aparența pasivă, apatică a termenului generat de romanul lui I. A. Goncearov, și cariera imprevizibilă de care a avut parte: „Oblomovismul pare un cuvînt nevinovat. Aproape liniștit, ca și …



În aerul hexagonului

Dacă Albert Camus a caracterizat Franța drept „o revoltă fie și in spe”, ne putem da seama că realmente spațiul acesteia ilustrează diversele formule ale aspirației spre libertate, aidoma unui specific pe care în multitudinea obiectivelor sale istoria l-a confirmat mereu. Libertatea: un ecuson al spiritului francez. Între disciplina germană și reticența britanică, Hexagonul e …



O poezie-știință

Un limbaj voit sever, în cheie scientizantă e permanent prezent în versurile Ofeliei Prodan. Poeta dă impresia de-a se afla în sala de așteptare a unui psiholog ori psihiatru, compunîndu-și anticipat confesiunea pe care urmează a o debita acestuia, într-un șir cabrat de preciziuni ce intră de fapt în idiomul specialiștilor cu pricina. O intruziune …