Tăceri zgomotoase

„În ce se preschimbă/ iubirea limpezită a celor duși?“ se întreba Andrei Zanca în Casa de sticlă. Chiar așa! Dacă, pe măsură ce ne furișăm în viață, u facem altceva decât s-o tulburăm? Senzația de adâncire, chiar necontrolată, avea rădăcini în poezia fostului echinoxist; anume, în iubirea esențializată a celor morți, care ține lumea viilor …



Mici alchimii la vedere

Responsabil pentru lipsa de interes din jurul cărții lui Matei Vișniec se poate să fi fost titlul. În 2009, apărea Cronica ideilor tulburătoare. Acum avem de-a face cu realități, iar cititorii vor fi crezut, foarte posibil, că e vorba de o reeditare. În orice caz, și la relectură, Matei Vișniec oferă satisfacții nediluate. Dar să …



Un thriller existențialist

d acă e adevărat că știința actuală poate reface corpurile, de ce n-ar putea recrea sufletele? Iar experimentul unei asemenea geneze să poarte memoria altor galaxii, încorporând laolaltă trecutul, prezentul și viitorul, sintetizând cunoașterea lumii. Așa se pot recrea Napoleoni, Freudzi, genii de tot felul, poate chiar unul care să-i cuprindă pe toți. Un mic …



Memoria comună a vulnerabilităților

Când majoritatea prozatorilor actuali scriu despre trecut cu oareșce deferență, ca și cum ar fi numai o convenție, Andreea Răsuceanu îl revendică asemeni unui templu. Sigur că îndrăgostirea de acest fel se transmite prin lecturile grele – nepopulare astăzi, din păcate; în fruntea romanului, motoul din Absalom, Absalom! spune destul. Pe de altă parte, dispoziția …



Matrix de apartament

Când vrei să fii la zi cu matrix-ul contemporan și să privești nealterate chiar religia și ideologia, riscul e pe măsură. În toate cărțile lui, Varujan Vosganian infiltrează filoane religioase și politice în parabole despre melancolie. Fără cea din urmă, prozatorul n-are temelie. Neo-romantic nu cu totul ferit de arșița postmodernă, Vosganian intra în literatură …



Un basm polițist

Dacă am urmări toate firele din Commedia dell’arte, am fi prinși într-o rețea fără sfârșit, nota, oarecum exasperat, Derrida în Diseminarea. Însă chiar și filosoful francez nu se aventura să anunțe revenirea acestei forme de improvizație. Dimpotrivă, el se asigură că, dacă un text face trimitere la alt text, fiecare organism nu trebuie să trimită …



Farsele destinului subaltern

Până aproape de finalul noului roman al Dorei Pavel, Bastian, ipoteza este una sartriană. Anume că ființa, zice francezul, poate fi recuperată pentru celălalt, dar ratează din principiu, pentru că singurul Celălalt cu care are de-a face este celălalt în lume, care n-are despre sadicul înverșunat asupra lui decât imagini în capul său. Firește că …



Jurnalul unui mizantrop

Zarva stârnită de jurnalele lui Mircea Zaciu în anii nouăzeci le-a transformat în lectură obligatorie. Întâi, pentru cei interesați de viața literară din ultimul deceniu comunist. Pentru alții, tomurile justificau etaje inedite ale biograficului, un gen care-și multiplica la noi supremația cu destulă voluptate. Dar anii în care autorul pregătea pentru tipar lumea de altădată …



Două cărți de proză

Un thriller rural La o primă lectură, Casa noastră cea de toate zilele este numai un dialog al solilocviilor. Ingenioasă compozițional, narațiunea adună depozițiile ultimilor locuitori dintr-un cătun oltenesc. Pe căi diferite, polifonia anunță verdictul catastrofei demografice. Între petrecere și erotomanii, indivizii trăiesc viața ca pe-o rutină necesară. Până când urmașii boierului restăpânesc locurile și …



Mici pilde cu morala la vedere

Nu știu cât de alertați au rămas cititorii în vremurile pandemice. Însă de luni bune, de când s-au închis majoritatea țărilor, au apărut volume dedicate fenomenului global. Sigur, nu e greu să-ți imaginezi că, cel puțin la un etaj, cărțile sunt cu totul previzibile, indiferent de gen. Primul caz de reclamă agresivă aparține Polirom-ului, ce …