Emil Brumaru și ultimii îngeri

Mare bătaie de cap le-a dat Emil Brumaru celor apropiați și după moartea lui, din ianuarie 2019. Scriind zilnic și locuind în versuri, se poate spune că Brumaru a murit cu poezia în brațe, așa cum visează actorii să treacă dincolo pe scenă. Ca să spun drept, niciodată n-am înțeles poeții care scriu zilnic. E …



Radu Paraschivescu. Comentarii

  Duetul histrionilor Trei cărți scrise de autori români îmi vin în minte atunci când citesc un titlu ca „recviem“: volumul Ninei Cassian din 1971, singurul roman postdecembrist al lui Buzura și poemele lui Nichita Danilov din 2016. Altminteri, cărți fără noroc. Deși răsfățate la vremea lor, nu după mult timp, ele s-au sudat în …



Paul Celan și a treia ființă

Din capul locului trebuie precizat că, între cele 16 (plus alte posibile trei) texte în limba română rămase de la Paul Celan, există mai multă proză decât în volumul de Opere editat de franco-germani în 2002. Ediția românească, Meridianul și alte proze, păstrează în cea mai mare parte structura de la Seuil. De ce Petre …



Ultimul Goma

Totalitarismul nu s-a încheiat în 1990 pentru Paul Goma. Discursul e neschimbat, iar vehemența n-a slăbit. Doar adversarii se înmulțesc pe măsură ce găsește pricini tuturor, chiar și din partea lui de baricadă. Impetuozitatea se intensifică direct proporțional cu dispariția obiectului demonizat – comunismul. Se poate vorbi despre multe cauze. Mai însemnată rămâne popularea spațiului …



Frica de prezent

Cronicile dedicate romanelor lui Nicolae Breban din ultimii ani nu depășesc degetele de la o mână. Stufoase, dense, asemeni unor cărămizi în capul cronicarilor, tomurile lui sunt ocolite, amânate, sau, cum s-a încetățenit cu exagerată comoditate, volumele ar fi ilizibile. Încheind trilogia începută cu Singura Cale (2011) și continuată cu Jocul și fuga (2015), Frica …



Viața interzisă

    Încă mai există prozatori care scriu ca și cum ar trăi într-un poem. Cu imaginarul ei sinestezic, conectat la detalii volatile, Veronica D. Niculescu se găsește printre ei. Cel de-al doilea roman pe care-l semnează, Toți copiii librăresei, prezintă un spectacol de vitalități introvertite, în care diafanul este survolat psihologic. Un roman despre …



Tripla captivitate

Să lăsăm deoparte generalizările și să acceptăm că prozatoarele din ultimul deceniu au reușit să evacueze cu totul discuțiile de gen. Chiar și pentru cronicarii literari e dificil de înregistrat varietatea afirmată de prozatoare. Nicidecum amuzantă, ci tristă e neajutorarea criticilor noștri, gata oricând să generalizeze comentând scriitoare. Pe necitite, ei contextualizează cu patimă și …



Vânătoarea libertăților

Indivizii pregătiți deopotrivă pentru scenă și roman au ceva din spiritul celor dornici să urce oricând pe un montagne russe. Furați sau împovărați de sentimentul jocului, ei sunt gata să sufere la înălțime, sperând în secret ca mecanismul să se blocheze; iar suspendați, ei pot medita, în voie, altfel. Rebelii seduși de dramaturgie se văd …



Femeia vitruviană

În pictură, „sfumato“ desemnează o tehnică prin care ochiul parcurge tranziția culorilor având senzația liniilor și demarcațiilor fără ca ele să existe. Cercetările lui Leonardo da Vinci din camera obscură l-au încredințat că ochiul poate fi mințit, la fel cum ceața sau fumul conving privitorul că ar exista linii și forme în interiorul lor. De …



Dezvăluirea istoricității

Dintre sursele blocajului scriitorilor, cea mai însemnată, în timp, va fi fiind cea legată de subiect. Fără o poveste în cap, mulți autori nu pot așterne cuvinte. Printre puținii privilegiați, cu antidot la starea de încremenire, Dan Stanca dă senzația că poate scrie mult și bine, unica opreliște fiind timpul. Firește că, nepregătită, receptarea amendează …