Printre degete

Trei romane apărute în ultima vreme restaurează o ruralitate scufundată în psihologii și procese deconstruibile. Cât de aproape sunt ploile reci de Bogdan Coșa, Ioșca de Cristian Fulaș și Să nu lași moartea să te găsească de Bogdan Răileanu. Ce mi se pare ingenioasă e maniera, care, deși traversează reflexe din Sadoveanu și Preda, se …



Printre cavernele urbane

Am scris despre toate cărțile lui Tudor Ganea cu încredințarea că talentul zvâcnește în scrisul lui atât de natural, încât ce-i lipsește e doar educarea instinctului. Încă o dată, se vede bine că autorii cu biografii încăpătoare reușesc să acopere zonele așa-zis barbare din narațiuni, în care patologicul iese din schematism și se răstoarnă în …



Poemele beznei

Cu totul surprinzător, dacă nu de-a dreptul suspect, este ca un prozator să treacă la poezie, nu invers. Și asta se întâmplă când aproape nu rămâne un poet care, discret ori la vedere, să nu slujească ceva ce aduce cu proza. Zeului celebrității nu-i rezistă decât poeții adevărați? Cred că astăzi ar trebui să fim …



Terapeutica histrionilor. Hodor în Ferentari

Când Adi îl comandă, pardon, îl întâlnește pe Florin (pe un site de profil), nu vrea decât să-și omoare anxietatea prin plăcere. Doar că lucrurile se complică: blândul polițist ce trăiește o viață dublă n-ar vrea ca Adi să fie și concubin. Încă trebuie să supraviețuiască traumei de-a fi fost agresat înainte de-a primi afecțiune, …



Tăceri zgomotoase

„În ce se preschimbă/ iubirea limpezită a celor duși?“ se întreba Andrei Zanca în Casa de sticlă. Chiar așa! Dacă, pe măsură ce ne furișăm în viață, u facem altceva decât s-o tulburăm? Senzația de adâncire, chiar necontrolată, avea rădăcini în poezia fostului echinoxist; anume, în iubirea esențializată a celor morți, care ține lumea viilor …



Mici alchimii la vedere

Responsabil pentru lipsa de interes din jurul cărții lui Matei Vișniec se poate să fi fost titlul. În 2009, apărea Cronica ideilor tulburătoare. Acum avem de-a face cu realități, iar cititorii vor fi crezut, foarte posibil, că e vorba de o reeditare. În orice caz, și la relectură, Matei Vișniec oferă satisfacții nediluate. Dar să …



Un thriller existențialist

d acă e adevărat că știința actuală poate reface corpurile, de ce n-ar putea recrea sufletele? Iar experimentul unei asemenea geneze să poarte memoria altor galaxii, încorporând laolaltă trecutul, prezentul și viitorul, sintetizând cunoașterea lumii. Așa se pot recrea Napoleoni, Freudzi, genii de tot felul, poate chiar unul care să-i cuprindă pe toți. Un mic …



Memoria comună a vulnerabilităților

Când majoritatea prozatorilor actuali scriu despre trecut cu oareșce deferență, ca și cum ar fi numai o convenție, Andreea Răsuceanu îl revendică asemeni unui templu. Sigur că îndrăgostirea de acest fel se transmite prin lecturile grele – nepopulare astăzi, din păcate; în fruntea romanului, motoul din Absalom, Absalom! spune destul. Pe de altă parte, dispoziția …



Matrix de apartament

Când vrei să fii la zi cu matrix-ul contemporan și să privești nealterate chiar religia și ideologia, riscul e pe măsură. În toate cărțile lui, Varujan Vosganian infiltrează filoane religioase și politice în parabole despre melancolie. Fără cea din urmă, prozatorul n-are temelie. Neo-romantic nu cu totul ferit de arșița postmodernă, Vosganian intra în literatură …



Un basm polițist

Dacă am urmări toate firele din Commedia dell’arte, am fi prinși într-o rețea fără sfârșit, nota, oarecum exasperat, Derrida în Diseminarea. Însă chiar și filosoful francez nu se aventura să anunțe revenirea acestei forme de improvizație. Dimpotrivă, el se asigură că, dacă un text face trimitere la alt text, fiecare organism nu trebuie să trimită …