Oglinda în oglindă

E o binecuvîntare ca, intrînd în atmosfera unui roman, să te regăsești în pielea personajelor pînă la a ajunge să te identifici cu ele. E ca o cufundare în cursul căreia simțul critic se stinge spre a lăsa loc trăirii nemijlocite. Genul acesta de identificare, chiar dacă are neajunsul de a-ți anula distanța fără de …

Solilocvii lirice

Ar fi un accent mes­chin ca, judecînd cele șapte eseuri din volumul Carmeliei Leonte, să le categorisesc drept solilocvii lirice cărora le lipsește fermentul speculativ. Tenta meschină vine din legarea trăsăturii lirice, care este sursa subînțeleasă a dospirii poetice, de calapodul unei gîndiri în care ciocnirea de paradoxuri e condiție obligatorie. Carmelia Leonte, avînd o …

Parigoria opincarului

pe Gavril Mol­dovan îl recunoști după patru trăsă­turi: adeziune fără abnegație, tristețe fără culminație, candoare fără precauție și perorație fără demonstrație. Dar peste toate plutește o tentă de ființă blajină căreia încetineala etnică, acel tact mocăit pe care ardelenii nu numai că și-l mărturisesc deschis, dar cu care pe deasupra au ajuns să se laude, …

Digerarea de sine

Scrisul lui Petru Vladimir Pătulescu seamănă cu zba­terea unui sobol adîncindu-se în pămînt: sapă o firidă în care pătrunde pe măsură ce țărîna pe care o scoate o lasă în urmă sub forma unor mușuroaie ce slujesc drept mărturie a unui chin. Pătulescu e un autor căruia cuvintele nu-i slujesc drept mijloc de exprimare, ci …

Carența de sens

A avea conștiința naufragiului pe care îl reprezintă propria viață e semn că ai început s-o înțelegi cu adevărat. Că înțelegerea vine tîrziu, cel mai adesea în pragul bătrîneții, nu are darul de a micșora cruzimea gîndului că, de la un cap la altul, soarta ți s-a mișcat într-o derivă constantă. E chiar situația în …

Proză de idei

E un prilej de uimire ca, urmărind cum un filosof scrie proză, să constați că intenția lui de a face epică îi este trădată de impulsul de a lega idei. Oricît s-ar strădui să lase narațiunea să curgă liber, ea este sabotată de obiceiul tiranic de a profera argumente. Și cu cît se străduiește să …

Encomie fără euforie

Cu un șir de vocale al căror iz oriental ți se întipărește în minte grație amestecului de aliterații în care satîrul capuchehaiei se amestecă cu mirosul de icre al cherhanalei, Pavel Chihaia e un nume cu răsunet minor în cultura română. De vină nu e atît lipsa înzestrării, cît mai degrabă caracterul a cărui fixație …

Tîrgul de vechituri

Cînd o temă deprimantă e descrisă pe ton mucalit, rezultatul e un volum precum Depozitul de bătrâni. Cele 11 bucăți de proză sunt tot atîtea scheciuri cu temă fixă: o suită de personaje decrepite își contemplă mizeria vîrstei și nu o pot face decît plîngînd pe seama tinereții pierdute. Spectacolul e rupt dintr-un ospiciu înțesat …

Episoade teribile

Dacă fiecăruia i se întîmplă după temperamentul pe care îl are, atunci detenția lui Ion Diaconescu a semănat cu o adăstare monotonă în matca unor episoade prozaice. Lipsit de imboldul de a ieși în față spre a da tonul, firea lui retrasă și-a pus pecetea pe anii de pușcărie, pe care i-a străbătut fără a …

Sinteză documentară, cu legi obiective

Oricît de mult i-ai îndrăgi pe nemți, nu poți să scrii o cronică despre istoria sașilor din România fără o strîngere de inimă. E cum ai cînta un prohod la dispariția unei minorități din a cărei noblețe s-au ridicat cele mai frumoase orașe din România. Iar dacă te oprești asupra ultimului secol din istoria sașilor, …