Comentarii critice

Haos și uitare

Nu știu cât are Marcel Vișa din generația lui 1980, așa cum îl încadrează Călin Vlasie pe coperta 4 a volumului său de debut, dumnelike, dar mai degrabă susțin cealaltă spusă a editorului său, cum că „se înscrie perfect în ceea ce am numit noua generație literară virtuală“, deși termenul generație nu se aplică poeților …

Delicii infantile

Titlul cărții Povestiri de pe malul celălalt (cu un Cuvânt înainte de Mircea Muthu) scrise de Andrea H. Hedeș ne trimite cu gândul la un tărâm pe care poposim după ce intrăm în lumea basmelor, acolo unde are loc confruntarea dihotomică dintre principiile binelui și ale răului. Dar, odată cu cele 10 micro-narațiuni, pătrundem într-un …

Poezie, credință și suferință

S-au publicat, de-a lungul ultimului deceniu, atât jurnalul din timpul războiului, cât și publicistica antebelică a lui Corneliu Coposu. Le-am comentat în această rubrică, dintr-o datorie culturală, de a recupera ceea ce regimul comunist a interzis, și dintr-o datorie morală, de a combate propaganda stângistă de ieri și de azi, care a încercat să acrediteze …

Din perspectiva modernității

Nous aimons le nouveau. Mais á une condition, c’est que ce nouveau continue veritablement l’ancien et s’ajoute, sans la detruire, á la substance aquise. Jacques Maritain Ceea ce scria I. Negoițescu la apariția volumul Trandafirul și clepsidra rămâne valabil pentru ceea ce are esențial poezia lui Dan Damaschin: „Dan Damaschin persistă a fi unul din …

Insula-care-nu-e-Ikaria

Un tânăr în pragul vârstei de 30 de ani, care a renunțat la confortul și prosperitatea din Canada, unde familia lui emigrase după 1990, și s-a întors în țară, spre nefericirea părinților rămași peste Ocean, ține să facă o excursie în insula din titlul noului roman al lui Gabriel Chifu. În drum spre Ikaria e …

Ion Mureșan și boala uitată

Un bărbat își vizitează prietenul. Cel din urmă are o fetiță care desenează mult, iar părinții notează titlul pe spatele colilor. Împrietenit cu fetița care nu știe să scrie și să citească, musafirul asistă la spectacolul prezentat de micuță, care-i arată, firește, de fiecare dată, colecția ei. Numai că, la un moment dat, verificarea de …

Dioscurii filosofiei

Semnul după care recunoști o viață anodină este lipsa unei istorii pe care s-o desprinzi din vîltoarea ei. O trăiești din inerția de a te fi născut, iar dacă ți se cere să-i povestești firul, ridici din umeri: nici o fabulă nu poți scoate din ea. Un pustiu sec, fără ca vreo dramă majoră să-i …

Un veritabil disident

Epoca totalitarismului comunist e încă departe de a fi fost studiată satisfăcător. Intervine o mixtură a tristeții tangente la dezgust și a simțămîntului tonic al democrației reînviate, în pofida tuturor dificultăților acesteia, care prezumăm că ne împiedică a stărui mai mult asupra subiectului. Să ne reamintim că scriitorii perioadei în cauză se pot împărți generic …

Triada armonică

La sesiunea specială dedicată centenarului Titu Maiorescu, desfășurată în 2017 în aula Universității de Vest din Timișoara, unul dintre vorbitori a schițat, prin evocarea câtorva personalități, posteritatea maioresciană așa cum o vedea el: numele lui Eugen Lovinescu a apărut atunci natural, iar după acesta (surpriză și nu prea) cel al lui Nicolae Manolescu. Prin urmare, …

Despre „Istoria critică a literaturii române” și relația dintre critică și istoria literară

Dacă ar fi să caut cu tot dinadinsul o secantă a operei lui Nicolae Manolescu, care să unească Lecturi infidele (1966) cu Sadoveanu. Utopia cărții (1976) și Arca lui Noe (1980-1983) cu Istoria critică a literaturii române (2008, ed. a II-a, revăzută și revizuită, 2019), aceasta ar fi, cred, efortul, lesne identificabil, de creație critică …

Eleganță colocvială

Nimeni nu mai contestă, după știința noastră, rolul de number one al criticii românești actuale pe care-l posedă Nicolae Manolescu. Rol dobîndit deopotrivă prin operă ca și printr-un destin favorabil, pe care-l putem contempla dar și comenta în consens cu liniile sale directoare. Nicolae Manolescu a probat – fapt capital – perenitatea criticii estetice, cea …

Legăturile primejdioase

Fără a neglija marii critici români, francezi sau anglo-saxoni de ieri și de azi, se poate scrie mult și bine despre Nicolae Manolescu. Monografiile și studiile ample dedicate criticului au intermediat nivelurile metodei, limbajului și viziunii scriitorului. Autoritatea lui, cu bune sau radicale problematizări, lasă totdeauna ceva decisiv la întâlnirea cu cititorul. O bună așezare …