Marele război și sașii transilvăneni

Istoriografia românească dedicată primei conflagrații mondiale a fost dominată, mai ales în timpul perioadei regimului comunist, de teme de cercetare precum disputele politice din preajma intrării României în război, chestiunile de istorie diplomatică, precum și, sau mai ales, de confruntările militare per se. După 1990 însă, teme de cercetare și perspective inedite au fost asumate de istorici și cercetători angrenați în studierea Primului Război Mondial, așa încât, treptat, și-au făcut loc în arealul preocupărilor de cercetare teme până nu demult insuficient tratate sau complet omise, precum cele care explorează viața cotidiană în vreme de război, interacțiunea dintre război, teritoriu și memorie, implicațiile sociale și culturale ale războiului, chestiunile legate de minoritățile etnice, dimensiunea propagandistică în ansamblul Marelui Război și multe altele, mergând până la teme de cercetare considerate aparent de nișă, precum cea referitoare la fotografia de război pe frontul românesc, istoria anecdotică a primei conflagrații sau istoria unor comunități sau minorități de-a lungul anilor de război. Tema abordată în lucrarea de față se înscrie în rândul acestor teme nou abordate, vizând, de această dată, crâmpeie de istorie culturală, legate de participarea sașilor din Transilvania la prima conflagrație. De altfel, unele detalii în acest sens au fost surprinse cu acuratețe încă din epocă, așa cum a făcut-o, bunăoară, prelatul și totodată istoricul sas Friedrich Teutsch, în volumul său publicat în 1916, intitulat Die Siebenbürger Sachsen in Vergangenheit und Gegenwart. Esența raportării acestei comunități la război era aceea că sașii s-au dovedit supuși loiali, a căror iubire pentru patrie (Vaterland) – Imperiul Dualist (n.n.), creștea în sufletele lor (în ciuda unor animozități reale cu autoritățile centrale), fiind potențată și de camaraderia de arme cu Germania. După cum poate fi anticipat, înaintarea trupelor românești peste Carpați, în vara anului 1916, a fost imediat percepută ca o invazie de către comunitățile de sași, așa încât iubirea de patrie (Heimatliebe) a evoluat către o iubire de țară (Vaterlandsliebe), principala temere a sașilor fiind aceea că, dacă statul de care aparțineau s-ar fi năruit, însăși comunitatea lor avea de suferit. De altfel, potrivit aceluiași Teutsch, expusă într-o lucrare ulterioară, decizia de la sfârșitul războiului – aceea de recunoaștere a autorității statului român, nu fusese deloc una acceptată ușor de către sași, al căror spirit de sacrificiu din timpul războiului nu a putut anula deznodământul războiului, echivalent cu prăbușirea generală a fronturilor. Pornind de la această realitate, lucrarea elaborată de Marian Zăloagă se constituie într-o analiză atentă a raportării comunităților săsești la Marele Război, urmărită prin intermediul unor episoade și/sau ipostaze culturale din cele mai diverse, începând cu repertoriul muzical al sașilor în contextul izbucnirii și desfășurării primei conflagrații (inclusiv rolul repertoriului muzical de război al sașilor în ansamblul pan-germanismului cultural), și continuând cu tema capelanatului săsesc în vreme de război (detalii referitoare la activitatea capelanilor militari și la misiunea lor, experiențele clericilor sași pe frontul de Răsărit), opțiunile și practicile de lectură ale sașilor pe fronturile primei conflagrații (de la lectura cu vădită conotație conformistă, dominată de lucrări precum Mitt Gott für König und Vaterland! – Cu Dumnezeu pentru Împărat și Patrie, la lectura operei lui Nietzsche sau a altor autori de anvergura lui Johann Wolfgang Goethe, Friedrich Schiller sau Rainer Maria Rilke, după cum este atestat în jurnalul de front al medieșanului Otto Folberth). Un ultim capitol abordează un segment de cercetare nu mai puțin interesant, anume raportarea romilor (în epocă-țiganilor) la război, așa cum a fost ea percepută de sașii transilvăneni, ca și relaționarea dintre romi și sași, în anii războiului (inclusiv episoadele de conflict violent, precum a fost cel din Dobârca, din vara anului 1918, soldat cu o încăierare generală între sași și romi). Toate acestea conturează o lucrare riguros documentată și binevenită, în ansamblul cercetărilor dedicate Marelui Război.