Resurecţia periodică a prozei scurte pare să fie, spuneam altădată, legică în literatura noastră. Liviu Rebreanu știa foarte bine că așa stau lucrurile când inventaria, în Centenarul nuvelei românești, excepţionalele lumi în miniatură considerându-le fundal indispensabil evoluţiei romanului. Un impas al genului proteic, o ezitare se pot depăși printr-o rafală rapidă, insistentă, care tatonează un …

Redeschiderea dezbaterii pe tema canonului literar prin proiectul Uniunii Scriitorilor din România este prilejul readucerii în prim-plan a unei teme considerate de mulţi critici literari autohtoni a fi epuizată. Canonul însuși este înţeles, cu precădere după 1990, ca fiind epuizat, incapabil să afirme în lumea postmodernă a reperelor interrelaţionate autoritatea unor sisteme de referinţă unice …

„Nu cred că se poate scrie despre un scriitor bun, transformându-l în personaj, pentru că el nu poate fi înțeles în afara scrisului său, iar în momentul în care lipsește această trăsătură esențială, obsesia creației, de fapt chiar esența insului, totul devine de neînțeles, caricatural, poate chiar stupid“; această afirmație tranșantă a lui Paul Georgescu …

Raffaele Domenici, Madre e Madonna. Tra arte e sentimento, Accademia Lucchese di Scienze, Lettere e Arti, Lucca, 2018, 148 pag. Miya Kosei, Lucia Terzea-Ofrim, Ferestre cu povești: fereastra ca instrument antropologic / Window Stories. The Window as an Anthropological Tool, Monitorul Oficial R.A., București, 2019, 146 pag. Sentimentele produse de artă se definesc preponderent cultural …