Poezia din cea mai recentă carte a lui Leo Butnaru, Postimperiale sau poezia cicatricelor (Editura Li mes, 2021), crește pe etajele memoriei poetului, ajutată, uneori, de ceea ce acesta numește un „jurnal nepretențios“; Leo Butnaru explorează memoria și distilează de aici esențe lirice, în ordinea depunerii straturilor succesive, începînd, iată, cu „sedimentele“ primului strat, acela …
„Poveștile oamenilor sunt în fapt esența vieții! Ce-i viața decît o poveste personală a fiecăruia din tre noi, cu micile ei victorii sau cu eșecurile ei? Dar nu numai atît! Fiecare dintre poveștile pe care le auzi, devin poveștile ta le. Ele se integrează în propria-ți biografie“; „Iubirea are un cod, spun romancierii, are un …
Pentru un scaun din inima de stejar, pentru sacoul demodat și lumea ca voință și reprezentare a rădăcinilor agățătoare, dar și pentru mersul cu trenul scrie Traian Ștef „cununile“ de sonete din cea mai recentă carte, Sacoul demodat (Editura Junimea, 2021). Arhaicitatea deloc stridentă a limbajului poetic, cu tot farmecul său – un limbaj, cu …
Seria de autor a lui Gabriel Chifu de la Editura Cartea Românească, cuprinzînd, deocamdată, romanele Unde se odihnesc vulturii și Maratonul învinșilor, reprezintă, incontestabil, unul dintre evenimentele majore ale actualității noas tre literare; deși pe pagina de gardă se precizează „Ediția a II-a, revăzută și adăugită“, cele două romane, tipărite în prima lor for mă …
Modalitățile demersului analitic și coordonatele psihologice pe dimensiunile cărora evoluează personajul, precizate în nuvelele celor două volume de la începutul anilor ’60, Capul Bunei Speranțe și De ce zboară vulturul?, constituie nucleele în jurul cărora își structurează materia epică romanul Absenții (1970). De altfel, cred că textul acestei cărți reprezintă opera lui Augustin Buzura, cartea …
În exact douăzeci de ani, Sorin Titel a publicat unsprezece cărți de proză, constituind un spațiu epic și un tip de personaj despre care se poate spune că aparțin și nu aparțin autorului lor; aparțin pentru că existența lor pare a fi condiționată (aceasta este con venția!) de două coperți, de un subtitlu – roman, …
În planul organizării textului, al discursului narativ, încercarea de a contura acea zonă de contact a filosofiei și existenței impune prozatorului modalitatea eseistică: romanul care devine „eseu, adică încercare și mai ales un jurnal de gândire“ și al cărui obiect este „gândirea însăși, și nu numai produsul ei finit“ este cartea-efigie a lui Alexandru Ivasiuc, …
Fără a scrie, cum se spunea altădată, „romane istorice“ și fără intenția trufașă de a revizui manualele de istorie, cum s-a întîmplat cu nu puțini prozatori în vechiul regim, astăzi uitați (cine își mai amintește de Paul Anghel, de pildă, cu interminabila serie de romane despre Războiul de Independență, intitulată Ză pezile de-acum un veac?), …
„Mă gândesc că poate ar interesa pe prietenii mei cititori unele informații, mărturisiri și amintiri în legătură mai ales cu ceea ce e în mine artist. Simpla anecdotă-divertisment e de importanță cu mult mai redusă pentru cei care se interesează de viața scriitorilor. Uneori, totuși, mă voi opri și la asemenea paragrafe. Unele din acestea …
Timpul-epocă din romanul În așteptare (Editura Polirom, 2020) al lui Mihai Zamfir este unul foarte precis; prozatorul își construiește textul pe zece paliere temporale – între noiembrie 1987 și februarie 1990 – și pe cele patru nivele ale casei cu numărul 6 din Intrarea Vergului – parter, două etaje și mansarda –, astfel încît capitolele …