Din nou, despre proza lui Paul Georgescu

„Nu cred că se poate scrie despre un scriitor bun, transformându-l în personaj, pentru că el nu poate fi înțeles în afara scrisului său, iar în momentul în care lipsește această trăsătură esențială, obsesia creației, de fapt chiar esența insului, totul devine de neînțeles, caricatural, poate chiar stupid“; această afirmație tranșantă a lui Paul Georgescu …



Textul infinit și anonim al vieții

Zece ani de la moartea lui Ioan Lăcustă Ca alți prozatori ai noului val, Ioan Lăcustă datorează Cenaclului „Junimea“, condus de Ov.S. Crohmălniceanu, acel mult-puțin care a transformat pe cititorul de proză (poezie, teatru, critică) din cenaclu în scriitor, autor al unui (unor) volum(e) în care se cuprind, aproape în chip obligatoriu, textele „prezentate“ și …



Omul în formă de S

Între tinerii poeţi ai anilor 1970 „un pic prea exaltaţi/ pătimaşi, hipnotizaţi de lumea de dincolo,/ strecurându-se printre colţii lumii de-aici“, Adrian Popescu aducea o lume, Umbria, o poezie a şoaptei şi departelui şi, iată, omul nou, construit după cu totul alte canoane decât cel imaginat într-un scenariu grotesc, de „ordinea zilei“: omul nou al …



Fata din Levant

Despre aventura fiinţei interioare în lumea necunoscută a propriei biografii scrie Liliana Ursu în cea mai recentă carte a sa, Fericita lumină (Editura Baroque Books & Arts, 2019); fiinţa pleacă din sine, uită locul acela, cum Cain nu mai are memoria Edenului, ci doar sentimentul şi închipuirea lui, călătoreşte în felul nomadului, aşteptîndu-şi propria viaţă …



Bucureşti – Tel Aviv și retur

Mereu imprevizibilul Alexander Hausvater, trăind în teatrele din toată lumea şi de la noi, în pasiune, totdeauna în stare de alertă, căutînd cu înfrigurare extremele, dinamitînd convențiile, cutumele, obişnuinţele, linearitatea şi cenuşiul cotidianului („dacă nu pleacă nimeni din sala de spectaco­le după primele douăzeci de minute, enervat, blestemînd clipa cînd a hotărît să-şi ia bilet …



Poezia lui Daniel Turcea

Cel mai spectaculos caz de reconversiune a lirismului, urmare a reconver­tirii spirituale pe care și-o asumă poetul, îl reprezintă, în toată literatura noastră contemporană, Daniel Turcea; „Turcea – scrie Raluca Dună – reprezintă un fenomen unic în literatura română prin transformarea radicală a profilului său liric și uman. Saltul de la poezia onirică, baroc-geometrizantă la …



20 de ani fără Mircea Nedelciu

Realul văzut printr-un pahar de vișinată „Breșa“ pe care a produs-o primul volum al lui Mircea Nedelciu și „pârtia“ pe care a creat-o anunță nu numai o împrospătare a „atmosferei“ din spațiul epicii contem­porane, saturată de psihologism, de „raporturile de putere“ și de contextul socio-politic al „obsedantului deceniu“, dar face posibil un nou mod de …



90 de ani de la naștere. Două romane ale lui Costache Olăreanu

După Vedere din balcon (1971), Confesiuni paralele (1978) și Ucenic la clasici (1979), Costache Olăreanu s-a impus prin seria romanescă începută în 1980 cu Ficțiune și infanterie și continuată cu Fals manual de petrecere a călătoriei (1982), Avionul de hârtie (1983), Cvintetul melancoliei (1984), Cu cărțile pe iarbă (1986), Dragoste cu vorbe și copaci (1987), …



Proza lui Romulus Guga

Între 1970 și 1974, Romulus Guga a publicat cinci romane – Nebunul și floarea (1970), Viața postmortem (1972), Sărbători fericite (1973), Adio, Arizona (1974) și Paradisul pentru o mie de ani (1974) –, epuizând un experiment epic situat între tentațiile poeziei și dramaturgiei; structura poematică a frazei și tensionarea conflictului pe o scenă deocamdată imaginară …



Poetul, o albină înmărmurită

O carte despre ceea ce ar fi trebuit să fie ființa și, deopotrivă, poezia sa – urmînd și înțelesurile deslușite într-un motto decupat din Eugène Ionesco: „Ar fi tre­buit să trăiesc numai în căutarea Sacrului“ – este păhăruțul (Editura Junimea, 2019), unde Marian Drăghici, cu barba lui de patriarh, scrie rugăciuni profane, căutînd, în text, …