Astă-seară (adică astăzi-dimineață) sunt de părere (în sfârșit, am una, în materie) că un scriitor e dator să-și țină o evidență — rezervele îl privesc — a gândurilor, oamenilor și întâmplărilor de la o zi la alta, sau de la un timp la altul. În primul rând, pentru el este un mare exercițiu de sinceritate …
„Când mi se spune compătimitor că articolele mele sunt mai bune decât literatura mea – mă simt fericit ca și cum aș fi scris cel mai bun roman al vieții mele. Când mi se spune, cu laudă imputativă, că nuvelele mele sunt «infinit superioare» cronicilor de trei secunde – îmi zic cu convingere mare că …
Trupul și hrana poeziei lui Ioan Moldovan din Multe ar mai fi de spus (Editura Cartea Românească, 2019) sînt poetul însuși, ființa sa care, asemeni unui celebru personaj liric barbian, rupe din sine, din lungul șir al unor zile „domestice“ ce îi (re)compun biografia – „o înșiruire de mai mare mila“ –, pentru a le …
Enervant. Vocalize în Si bemol minor (Editura Junimea, 2020), unde se povestește „cum s-a descurcat Maes trul Doctor Gustav R.Propp în scorbură și ce s-a întîmplat, pînă la urmă, cu el“, reprezintă a șaptea carte dintr-o serie de „vocalize“, tipărite de Gheorghe Schwartz la editura ieșeană, începînd cu anul 2014; după ce va fi exersat …
Toată poezia lui Ioan Alexandru (de la a cărui moarte se împlinesc 20 de ani) – din Cum să vă spun (1964), Viața deocamdată (1965), Infernul discutabil (1967), Vină (1968), Vămile pustiei (1969), Poeme (1970), Imnele bucuriei (1973), Imne (1975), Imnele Transilvaniei (1976), Iubirea de patrie (1978), Imnele Moldovei (1980), Imnele Țării Românești (1981), Pământ …
La începutul anului 1957 am debutat în Gazeta literară cu un articol despre o ediție Ion Ghica“, spune Z. Ornea într-o pagină confesivă din volumul Interpretări (1988); cu o „vechime“ de peste patruzeci de ani, Z. Ornea a fost, în mod cert, unul dintre cei mai consecvenți și, totodată, mai avizați critici ai edițiilor …
Poezia lui Gabriel Chifu din O viață. Pagini dintr-o epopee efemeră (Editura Junimea, 2020), ca și romanul În drum spre Ikaria, trans-figurează căutarea febrilă a spațiului ființial, în ficțiunea unei insule netrecute pe vreo har tă, unde coboară îngerii pentru a salva pe oamenii care merită sal vați și, deopotrivă, în (auto)ficțiunea propriei ființe, în …
Dedicată unei enigmatice Mo, care „își face unghiile de la picioare/ ridicată pe două perne“ și-i povesteș te visul cu dispărutul Clyde, amintind de nu mai puțin misterioasa Mo-wana, „negresa mea“, care îl conducea pe Marian Drăghici, în poeme le din Păhăruțul, peste Mediterana, pînă în inima Africii, cea mai recentă carte a lui Ioan …
Vizitînd Agapia, cum mărturisește, „cu oarecare regularitate“, în ultimii treizeci de ani, Mihai Zam fir s-a alăturat unui lung șir de intelectuali, scriitori, mai ales, de la generația interbelică a lui G. Ibrăileanu și încă mai de mult, de la sfîrșitul secolului XIX, pînă azi, care au ales să-și petreacă vacanțele la mănăstirile din Neamț, …
Cartea reprezentativă pentru proza lui Teodor Mazilu, scriitor cunoscut și valorificat astăzi mai ales în ipostaza sa de dramaturg, este Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni (1980); volumul se înscrie în limitele generale ale unei formule narative constituite în cele nouă culegeri de povestiri, cinci romane și patru cărți de publicistică apărute pe parcursul a …