Romanul Laurei T. Ilea este un azil pentru „cei ce miros viitorul”, după cum mărturisește în cadrul unei lansări de carte. Avem de-a face cu niște personaje smulse din măduva dilemelor autoarei și plasate într-o constelație pe care încearcă să o descifreze. Sunt personaje care văd pereții și nu țin cont de ei, personaje care …
Florina Ilis e o autoare relativ atipică în promoțiile mai noi de prozatori autohtoni, prin mizele înalte ale scrisului său și, totodată, printr-o ambiție de construcție epică exercitată pe suprafețe narative ample. Cartea numerilor are aproape șase sute de pagini, distribuite în cincizeci și două de capitole, intitulate după „deschiderea” lor. Dacă unul începe cu …
Marin Preda este, probabil, cel mai important scriitor român apărut, format și celebrat în epoca postbelică, mai important, mai cunoscut și mai reprezentativ decât Nichita Stănescu, de pildă, fie și numai pentru că un prozator are un public mult mai larg și mai divers decât un poet; asemenea comparații n-ar trebui făcute și nici nu …
Un Garabet Ibrăileanu în postura de moralist, vituperînd pe seama tarelor umane, e un spectacol cu neputință de ocolit, chiar și numai pentru verva tăioasă cu care își aruncă răutățile în pagină. Criticul nu are duioșii de susurat și nici indulgențe de împărțit. E malițios, mușcător și încîntător de sagace. Își tratează semenii așa cum …
Între 1970 și 1974, Romulus Guga a publicat cinci romane – Nebunul și floarea (1970), Viața postmortem (1972), Sărbători fericite (1973), Adio, Arizona (1974) și Paradisul pentru o mie de ani (1974) –, epuizând un experiment epic situat între tentațiile poeziei și dramaturgiei; structura poematică a frazei și tensionarea conflictului pe o scenă deocamdată imaginară …
Ce ne mai spune azi Bolintineanu? Ne amintim, din școală, de Daniel Sihastru și de Muma lui Ștefan cel Mare. Absolvenții de la Litere mai știu cîte ceva despre Florile Bosforului și, eventual, despre Conrad. Autorul primelor romane citabile (și citibile), Manoil și Elena, este uitat cu desăvîrșire. Și tot astfel, cel al prozelor de …
Gâlceava iscată de Alina Nelega în arta teatrală putea să treacă productiv și în literatură. Întâi, pentru că viziunea ei asupra actorului-artist, cum îl numește, nu a „simplului” actor, ar fi găsit un teritoriu fertil în proza de respirație postmodernă. Apoi, pentru că monodrama – ca tehnică și reprezentare – schimba raporturile dintre instanțe. Dincolo …
George Vulturescu ne oferă o interpretare a lui Lucian Blaga printr-o simbolistică vizuală. Antinomia lumină-întuneric e investigată în direcția unor interferențe, substituții ori derivații ale fiecărui termen de la condiția sa primară pentru a-i surprinde cît mai fidel prezența în opera în cauză. Din capul locului apare opțiunea exegetului pentru factorul secund. Să fie la …
Literatura memorialistică a reprezentat, în ultimele două decenii și jumătate, „fierul de lance” al prozei noastre: față de producția dinainte de 1990, memorialistica publicată în deplină libertate n-a umplut doar o întreagă bibliotecă, ci a și scos la iveală talente literare nebănuite. În asemenea context, orice nouă carte de amintiri care n-a putut vedea lumina …
Titlurile cărților lui Matei Călinescu, fie că au fost publicate în România sau în exil, trădează o admirabilă propensiune: aceea a marilor sinteze. Eseuri despre literatura modernă (1970), Clasicismul european (1971), Conceptul modern de poezie (1972), Exploring Postmodernism (1988), Rereading (1993): sunt numai câteva dintre treptele unei abordări ample și larg-cuprinzătoare a fenomenului literar. Apetitul …
știința de carte medievală, talentul și ludicul debordant îl îndeamnă pe Ovidiu Pecican să se așeze la masa de scris cronicărească pentru a da seamă de timpuri trecute. El pune mâna pe pana înmuiată în cerneluri vechi, conștient fiind că „nu face să nu facă bine”, și se „înrăbojează” cu cronicarii, numai că scrisul său …
Una dintre cheile lecturării acestui volum rezidă în subtitlu. Cu ochii în 4 (sau cum ne putem strecura în viață). Este vorba de o strecurare aparte; nu prin subtilitatea unui mers tiptil, prin crearea unor tactici; nicidecum, ci este vorba de o fugă printre obstacolele mobile și incoerente pe care autorul le pune pe seama …